Cu decenii în urmă, când graniţa era ceva tabu – nu aveai cum, nici măcar, să o atingi -, circula un banc. Cu evrei care doreau să părăsească ţara. Primul trece, pe întuneric, fâşia arată şi, la somaţia grănicerului răspunde cu un mieunat. Al doilea, înlocuieşte mieunatul cu răspunsul: „inc-un miţ”! Aşa mă lovesc eu, mereu de înc-un miţ. Pe care îl plătesc, îi plătesc salariul şi uniforma, din impozite, ca să … facă ordine!
Astăzi am avut mai multe episoade în care am râs bine de jmekeri îmbrăcaţi în uniforme de poliţişti. E clar? Nu mi-aş permite să râd de adevăraţi poliţişti, pentru că, acestora, le datorez respectul meu. Ca răspuns la respectul cu care mă tratează ei.
Mai întâi, am râs de poliţiştii dintr-o maşină de poliţie, care, trebuie să se roage de cel care, oprind aiurea maşina, bloca accesul pe aleea dintre blocuri. Când li s-a făcut loc, poliţiştii au trecut. Ba, chiar, mi s-au arătat a fi revoltaţi de modul cum parcase cel menţionat anterior. După care, au parcat româneşte … blocând accesul la o scară de bloc! Deci, şi la poliţiştii români se aplică vorba strămoşească: fă ce zice poliţistul, nu ce face el!
La Câmpia Turzii, după ce m-am bucurat că în sf’ârşit, maşina poliţiei nu mai blochează trotuarul, m-am dus să o fotografiez, parcată cuminte, în parcarea de peste drum.
Era parcată sub un semn care indruma la răzuire. Pe bordul maşinii, nu am văzut nimic răzuit!
Dar … a venit un jmeker, în uniformă de poliţist, cu mâna întinsă înspre aparatul meu de fotografiat! Al meu. A sărit foarte uşor peste elementara obligaţie de a mă saluta. A uitat şi de obligaţia de a se prezenta. A trecut direct la luarea la rost, pe motiv că „el nu-mi dă voie să fotografiez maşina poliţiei”. Nu l-a deranjat că era pe spaţiul public. Mai mult, a avut „amabilitatea” – după ce i-am explicat că pentru o conversaţie cu mine este obligatoriu să se poarte ca un poliţist! – să mă ameninţe că dacă ar fi fost maşina lui personală …
Partea simpatică a întâmplării a fost atitudinea jandarmului (care îl grijea, să nu se piardă?!). Acesta s-a întors cu spatele la noi şi, chiar, s-a depărtat câţiva paşi, ca, nu cumva, să poată fi considerat părtaş la discuţie. Lecţia de civism pe care am ţinut-o jandarmului, cu un an în urmă, a dat roade.
Am trecut apoi, pe la poliţie şi „am cerut voie” să fotografiez clădirea. Măsură de prevedere, ca „să nu mai paţ vr-un conflict cu mitocanu’„.
N-am mai fotografiat clădirea. Cu aprobare, nu mai are farmec!
Dar, am pozat maşina unui nefericit.
Cu număr de Alba. Se frământa, de vreo oră, că nu poate scoate maşina pentru că un altul, jmeker de jmeker, a parcat … ca un poliţist român. Blocându-i ieşirea.
Sigur că nu era nici picior de poliţist, security-ist ori jandarm prin zonă.
Am fotografiat în gară.
Impegatul de mişcare, la marginea peronului, îşi făcea treaba.
Flancat de bodyguard şi de poliţist.
Toţi trei în poziţie ostentativă, ca nu cumva călătorii să poată trece liniştiţi, spre vagoane, fără să aibă ceva bolovani de ocolit!
Sau, în caz de tamponare, poliţistul se simte obligat, ca, împreună cu împricinaţii, eventual şi cu liota de gură-cască, să blocheze traficul. Riscând alte accidente. Poliţistul român trebuie să fie văzut în activitate! Este un moment rar, festiv (de-a dreptul!?), activitatea sa desfăşurându-se mai mult în birou!, pe care toată lumea trebuie să-l vadă, să-l admire. Prin alte părţi, prin ţările civilizate, prima grijă a unui poliţist este să degajeze carosabilul, pentru a nu tulbura şi mai mult traficul.
Prin alte părţi, prin ţările civilizate, … ziceam!
La noi, principala misiune a poliţistului, ca şi a security-stului, este să fie văzut. Şi, pentru asta, musai, să stea în calea ta, să te împiedice să mergi în tihnă, să faci ce vrei să faci, fără să fii admonestat aiurea de cei care, fără a cunoaşte legile, sunt puşi să le aplice!
În concluzie, astăzi m-am îngrăşat! Pentru că, se ştie, râsul îngraşă! Dar, ce poţi să ceri de la reprezentanţii unei instituţii ai cărei reprezentanţi au jignit Preşedintele ţării mele, şi a lor, etichetându-l ca „javră ordinară”?! Preşedintele îi reprezintă şi pe ei. Unii, doar nişte … javre ordinare!
Pentru conformitate: miercuri, 24 noiembrie 2010, orele 12 – 14, la Turda şi Câmpia Turzii (mai puţin ultima imagine care este din arhivă).
mihai
9 mai 2011
hai odata cu dovada ,respectiv cuantumul platilor tale catre statul roman.fa o investigatie sa vezi cati bani baga politistul ala lunar la bugetul local si oricum pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu poate sa parcheze masina si pe blocu turn daca vrea pentru ca asa scrie in lege.iti pot garanta de exemplu ca eu am platit numai dobanzi catre stat mai mult decat ai platit tu catre statul roman.cat despre seriozitate,cesa spun,vad ca cezura nu a apus in 89.lasa toate comenturile chiar daca adevarul te supara,nu doar cele care iti convin tie.oricum deja ti-am acordat prea mult timp si altii chiar au ceva de facut in viata.p.s.oricand pot demonstra ce afirm si daca e nevoie am sa o fac.
Zamfir POP
9 mai 2011
# mihai: Bănuiesc că nu prea ştii ce ai vrut să spui.
1. Poliţistul care bagă la buget amenzi, oricât de mare ar fi suma, nu-şi face decât datoria de serviciu, deci, poliţistul nu are nici un drept în plus. Nici măcar cel de a călca legea!
2. La a cui seriozitate re referi? La a ta? Să fim … serioşi!
3. Despre ce cenzură vorbeşti? Acesta este blogul meu şi are un AVERTISMENT SERIOS pe prima pagină. Nerespecatearea acelor prescripţii, te exclude dintre cei … necenzuraţi! Când bunul simţ nu reuşeşte să te autocenzureze, am eu această obligaţie. Blogul meu nu este târla lu’ tac-tu!
4. Nu adevărul mă supără, ci, mitocănia!
5. Nu te obligă nimeni să-mi acorzi din preţiosul tău timp. Eşti liber să faci ce vrei! Eu … aşijderea!
Să ai o zi minunată în fiecare zi!
mihai
7 mai 2011
daca acum cativa ani, …
# mihai primarius@yahoo.com 83.103.135.154
Notă: Comentariul nesimţit pe care ai încercat să-l postezi este doar o chestie de „răzbunat”, Eşti cel din povestea mea?
Ştii foarte bine că minţi cu neruşinare pentru că acea carte (despre care faci vorbire) eu nu am avut-o niciodată, nici primită, nici cumpărată, nici ciordită!
Şi eu pot povesti despre tine că ai făcut şi ai dres, dar, eu am bunul simţ şi nu fac afirmaţii pe care nu le pot dovedi.
Despre seriozitatea ta pot spune doar atât: Delivery to the following recipient failed permanently: primarius@yahoo.com Technical details of permanent failure: Google tried to deliver your message, but it was rejected by the recipient domain. We recommend contacting the other email provider for further information about the cause of this error. The error that the other server returned was: 554 554 delivery error: dd This user doesn’t have a yahoo.com account (primarius@yahoo.com) [-5] – mta1006.mail.sp2.yahoo.com (state 18).
strongvaleriana
8 decembrie 2010
Intrebarea era adresata reperele tale interioare – ce faci, imi explici deziderate neanderthaliene? :))
Zamfir POP
8 decembrie 2010
# strongvaleriana: Normal. Noi, românii, de la Râm ne tragem. Noi, oamenii, de la neanderthal! Unii nu s-au tras destul, se pare.
Nu vorbesc de aspect. A propos: am un vecin, aşa cum am avut un unchi, care, din cauza pletelor şi bărbii, mă declarau „primitiv”! Apoi, … şi-au lăsat şi ei plete şi barbă!
strongvaleriana
7 decembrie 2010
.. s-atunci ce anume ne-ar conferi siguranta ?
Zamfir POP
7 decembrie 2010
# strongvaleriana: Mă tem că, astăzi, numai şmecheria! Să fii mai mincinos, mai obraznic, mai prost crescut, decât cei din jurul tău. Şi să ştii „să-l respecţi” pe cel şi mai şmecher decât tine!
strongvaleriana
7 decembrie 2010
Cum moralitatea e intr-o vertiginoasa scadere, iar de multe ori ipocrizia e disimulata-n religie, trebuie totusi sa avem o institutie care sa fie un punct de referinta.. altfel ne-am da in cap unii la altii! :))
Zamfir POP
7 decembrie 2010
# strongvaleriana: Din pacate, nu Politia este acea institutie care sa ma faca sa ma simt in siguranta …
strongvaleriana
3 decembrie 2010
😉
Zamfir POP
3 decembrie 2010
# strongvaleriana: Să înţeleg cu nu ai nici Domnia ta nimic cu Poliţia?! E bine!
strongvaleriana
30 noiembrie 2010
Asa e – daca intri intr-un sistem pai atunci esti sistemul – esti un apartinator si totodata un anonim al sistemului. Pentru cetatean numele tau are relevanta doar pe hartia unui proces verbal. Orice deviere subiectiva de la ideea reprezentativitatii, e un deserviciu adus sistemului.
Prin urmare stacheta e destul de ridicata, nu mai poti avea un ego ”a la nea caisa” ce intr-un interes propriu se foloseste de sistem.
In lumina celor spuse, masina ce bloca intrarea blocului desigur ca era amplasata strategic in cadrul unei misiuni!
Insa daca nu e asa, atunci inseamna ca ne insala increderea acordata sistemului – iar asta-i foarte grav!
Zamfir POP
30 noiembrie 2010
# sterongvaleriana: Nici nu m-am gândit că ar fi parcat maşina din … nesimţire! Erau, sigur, în misiune. Sub acoperire de jmekeri!
gabriela
27 noiembrie 2010
vad ca te-au suparat politistii. Ai dreptate in ce priveste atitudinea lor. Iar felul in care s-au comportat la mitingul acela, faptul ca si-au aruncat caschetele, si-au dezonorat uniforma si au jignit presedintele tarii, ei oamenii pusi sa apere ordinea intr-un stat de drept, imi arata clar care este calitatea unora dintre cei care lucreaza in politie. Am cunoscut insa si oameni respectabili, oameni din noile generatii veniti cu noi mentalitati si atitudini. Pe unii politisti insa, nu ii va schimba nimic, doar schimbarea. Bine le-a facut Basescu ca le-a servit o lectie si s-a lipsit de serviciile lor. Nu poti astepta sa te protejeze cineva care nu te respecta! A fost o lectie dura si o palma peste obrazul gros al unei institutii care, prin unii exponenti a devenit „partenera” cu infractorii. Poate ca asa, sefii ei, se vor destepta si vor intelege ca trebuie sa respecta ei insisi legea tarii si nu a bunului plac. Si poate asa vor lua masuri.
Zamfir POP
27 noiembrie 2010
# gabriela: Repet: Am delimitat între Poliţişti şi jmekeri în uniformă! Chiar ieri, prin Mihai Viteazu din vecini, am fost clacsonat în semn de salut de un Poliţist.
daurel
26 noiembrie 2010
Un si mai anonim:
Sunt politisti de proximitate…
Poate si politiste
Zamfir POP
26 noiembrie 2010
# daurel: Dragă Anonimule Neveneţian Daurel, musai să repet: eu îmi cântăresc de mai multe ori cuvintele înainte de a le scrie!
Sunt Poliţişti de aproximaţie pentru că muncesc aproximativ (în birouri) cam pe unde trebuie (pe teren)!
edituramateescu
26 noiembrie 2010
Da ca tot esti pus pe „rele”, cand vii pe la mine, in Buc, o sa te duc la plimbare prin fata Academiei de Politie, sa vezi si tu cum se practica prostitutia chiar langa fabrica de oameni ai legii, care pleaca in misiune sau in exercitii pe langa ele. Am vazut echipaje calare tot de la MI (ca doar n-or fi fost de la CFR) care calareau caii pe strada pe care fetele imbiau soferii la partide de sex. Padurea Baneasa, din spatele Academiei de Politie este ”pictata” de prezervative. Din cand in cand, organizatiile ecologiste si edilii mobilizeaza lumea sa faca curat in aceasta oaza de verdeata si atunci cetatenii strang galeți de capișoane.
Zamfir POP
26 noiembrie 2010
# edituramateescu: Dar, nu-s pus pe rele, deloc! Habar n-ai cât mi-aş dori să nu mai fiu agresat de jmekeri în uniformă!
Asta am spus şi eu: când văd maşina, pe care scrie, cu litere mari, POLIŢIA RUTIERĂ, şi văd cum se strecoară printre maşinile parcate aiurea sub indicatorul OPRIREA INTERZISĂ, cum să nu mă gândesc că jmekerii din maşină au furat uniformele şi maşina?!
Singura mea problemă e că pe aceşti jmekeri … îi plătesc, eu, Cetăţeanul! Şi, nicidecum, ca să fie jmekeri! Dar, mai plătesc şi alţi nesimţiţi. Nu-i înşir, că-s mai mulţi decât impozitele şi taxele pe care le plătesc!
anonim
26 noiembrie 2010
# edituramateescu: Bă, paparaţistule! Ce vroiai? În loc să vezi: „echipaje calare tot de la MI care calareau caii pe strada pe care fetele imbiau soferii la partide de sex„, ai fi vrut să vezi: „echipaje calare pe fetele care imbiau soferii la partide de sex„?!
Notă: Nu am avut curajul să semnez şi dau acest mesaj ca fiind de la un anonim. Zamfir
Cristian Dima
25 noiembrie 2010
Trebuie făcută diferenţa netă între poliţai şi miliţian. „Jmekeri în uniformă de poliţist” nu pot decât să îţi stârnească hohotul de râs şi apoi o acrită întristare…
Zamfir POP
25 noiembrie 2010
# Cristian Dima: Am delimitat, de la bun început, între poliţiştii adevăraţi, care îmi câştigă respectul respectându-mă, şi jmekerii care se dau mari pentru că îi plătesc o uniformă şi un salar.
Cum să-l respect pe jmekerul care nu mă salută şi mai vorbeşte şi prostii? Cum să-l respect pe jmekerul care refuză să-mi prezinte o legitimaţie, dar, mă ameninţă că mă încătuşează pentru că … mă consideră o posibilă victimă?
Nu mă deranjează dacă mi se adresează respectuos, se prezintă şi-mi explică că vrea să mă legitimeze pentru că … este Lună plină. Poate că este şi acesta un motiv de legitimare. Dar, să întreb de şase ori şi să mi se răspundă abia după aceea cu „Du-te, dom’le, şi te plimbă”, depăşeşte capacitatea mea de înţelegere.
La fel şi ameninţarea că „dacă ar fi fost maşina mea personală …„. Adică, tov. miliţian, numai pentru că poartă unformă de domn poliţist are dreptul de a se şterge la c…hipiu cu legea, în timp ce vine cu nesimţire să-mi pretindă să respect … legea?! Care lege? Că nici măcar nu o cunoaşte!
Eu nu sunt Preşedintele României ca să fiu obligat să le suport mârlănia!