Memorialul Hans Gora la Cheile Turzii

Posted on 26 Noiembrie 2010

4


Pe blogul meu scriu eu! Dar, uneori, mai fac loc şi Prietenilor. Iorga spunea că „dintr-o călătorie te îmbogăţeşti mai mult decât dintr-o bibliotecă”. Dintr-una din călătoriile mele, una dintre hălăduirile noastre – a mea şi a lui Ulise, deopotrivă, m-am îmbogăţit cu un Prieten. Poartă numele de Mihai Vasile şi lucrează pe la revista România Pitorească.

Memorialul Hans Gora, Cheile Turzii, 27 – 28 noiembrie 2010
Pe versantul drept al Cheilor, chiar pe la mijlocul lor, o creastă zveltă, subţite ca o lamă de cuţit, impresionează, fără excepţie, pe turiştii care se plimbă pe poteca de la nivelul râului Hăşdate. Cei mai atenţi şi cu privirea mai ageră nu pot să nu observe în vârful crestei, o cruce mică, fragilă, care parcă stă să se prăbuşească la cea mai mică adiere de vânt. Ce s-o fi întâmplat de a fost ea pusă tocmai acolo sus, puţini ştiu.
Hans Gora, căci în memoria lui a fost înălţată crucea de pe Creasta Colţului Crăpat, era, probabil, un alpinist îndrăgostit de frumuseţea stâncilor şi de albastrul cerului. Sigur este că el a făcut parte din acea pleiadă de excelenţi căţărători care, prin anii ’50, explorau Cheile Turzii, deschizând multe dintre traseele alpine care au încântat, şi continuă să încânte, generaţii întregi de căţărători. Din păcate, pe 28 noiembrie 1953, într-o zi de toamnă târzie, viaţa lui s-a frânt, undeva, pe creasta despre care am vorbit şi care acum îi poartă numele.
Şi ce-i deosebit în asta?, o să mă întrebaţi; la noi, ca şi prin multe alte locuri, muntele mai păstrează lângă sufletul lui pe unul sau pe altul dintre cei care l-au iubit. Deosebit, poate unic pe meleagurile noastre, este faptul că de atunci şi până acum, în ultimul sfârşit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, poţi să vezi alpinişti de toate vârstele ducând coroniţe de flori prinse pe rucsacuri şi acoperind crucea lui Hans Gora cu ele.
În 2007, când am avut plăcerea să particip şi eu la acest ceremonial, am observat şi altceva, lucru care, de obicei, scapă privirii turistului obişnuit. Am observat grupuri mici de oameni de munte îmbrăcaţi cu haine care acum par demodate, haine cu care, în anii tinereţii, ei se avântau să străbată pereţii verticali ai Cheilor Turzii şi nu numai. Priveşte-i atent – îmi spune prietenul meu, Doru Iuga. Printre ei, aproape în fiecare an îl poţi vedea şi pe Alexandru Fülöp , coechipierul lui Hans Gora din acea zi tragică de 28 noiembrie 1953. Avea dreptate. Şi în 2007 domnul Fülöp a fost prezent la întâlnirea cu umbra prietenului de odinioară. Dar Hans Gora, să fi venit el singur? Mă îndoiesc. Deşi nu am avut cum să văd, vreau să cred că, măcar, Mişi Szalma şi Laci Halmagyi, cei luaţi de avalanşă în Făgăraş sau Eme Sabin Doctor, cel căzut în Pietrele Doamnei, l-au însoţit până lângă iubiţii lor pereţi din Cheile Turzii.
Dacă aveţi curiozitatea să mergeţi sâmbătă în Chei, să nu vă aşteptaţi să vedeţi concursuri, oameni care aleargă pe pereţi, spectatori privindu-i cu inima strânsă şi festivităţi de premiere. Sâmbătă este ziua în care sufletele marilor alpinişti hălăduiesc prin Cheile Turzii. Sâmbătă este întâlnirea umbrelor!

Mihai Vasile

Articolul şi imaginile aparţin prietenului meu şi au apărut deja şi pe un alt blog, cel al lui Ovidiu Blag.

Tot Mihai Vasile mi-a furnizat şi alte detalii: De la Doru Iuga am aflat câteva repere ale desfăşurării Memorialului Hans Gora din acest weekend:

Sâmbătă dimineaţa se va pune o cruce în memoria lui Ilie Humiţă, alpinistul care, pe 4 septembrie 2010, s-a prăbuşit în nefiinţă în timpul unui rapel făcut de pe Colţul Sanşil.
Sâmbătă seara se va ţine un moment de reculegere în memoria alpiniştilor dispăruţi dintre noi. Apoi este programată o proiecţie pe treasa cabanei Cheile Turzii. Se va prezenta un film despre Peretele Nordic al Eigerului, dar şi multe fotografii cu şi despre Iliuţă, lista prezentărilor rămânând deschisă.
Duminică, dacă timpul va permite, se va parcurge traseul Creasta Colţului Crăpat-Hans Gora (3B) şi se va pune o coroniţă de flori la crucea din vârf, aşa cum este obiceiul de zeci şi zeci de ani.

Tot duminică participanţii se pot întâlni pe poteca ce străbate Cheile Turzii cu veterani ai alpinismului clujean. Mai mult ca sigur că pe acolo se va afla domnul Kovacs Gheorghe. Cei mai norocoşi poate că-l vor întâlni şi că vor schimba câteva vorbe despre Hans Gora, cu vechiul şi statornicul lui prieten, Fülöp Alexandru.
Simbolic, după Memorialul Hans Gora, sezonul de căţărate din Cheile Turzii se încheie.

Nu cred că voi reuşi să merg mâine la Cheile Turzii. Vremea nu ţine cu noi, hălăduitorii. dar, sperăm să convengem un maşinist să ne ducă duminică. Măcar pe mine. Apoi, îi voi povesti lui Ulise ce am văzut. Poate, şi vouă!

Anunțuri
Posted in: 6 - Sport