Biblioteca a fost una dintre sursele pentru crearea culturii generale de care mă mândresc astăzi. Biblioteca familiei, ale şcolilor pe unde am trecut, ale oraşelor prin care am locuit sau am trecut, a unităţii militare care mi-a explicat cât de murdară poate fi viaţa şi societatea, …
Bibliotecile publice reprezintă o şansă pentru cei care nu pot sau … nu aveau dreptul la cărţi. Nu glumesc. În deceniul de dinainte de aşa-zisa revoluţie, orice trecere prin Bucureşti însemna şi o adăstare la Biblioteca americană, franceză ori engleză. De la Canal, mergeam la aceste biblioteci ca să compensez mizeria, noroaielor şi oamenilor, cu o lectură. La care nu aveam acces de-acasă.
Astăzi, bibliotecile au evoluat spre mediateci. Dincolo de cărţi şi reviste, au apărut colecţiile de CD şi DVD, computerele şi, mai nou, internet-ul. Au apărut PAPI şi Biblionet-urile.
PAPI sunt puncte de acces public la informaţie, dotate cu computere şi internet, teoretic, pentru oricine are nevoie de informaţie. Se găsesc în localităţi rurale. Evident, se dotează cu computere trăznet, apoi, sunt deschise … când are timp şi chef persoana care „se îngrijeşte” de ele. De regulă, persoana respectivă are şi alte atribuţiuni, nu prea are habar de computere şi internet, şi, astfel, jobul de la PAPI se transformă într-o sinecură. Pe hârtie se organizezaă cursuri de iniţiere, se încasează banii şi … cine ştie să lucreze pe computer şi are răbdare să aştepte momentul în care „responsabilul” are chef, poate lucra pe computer şi pe internet, GRATUIT! Am văzut astfel de PAPI-uri la Iara, Mihai Viteazu, Viişoara şi Frata. Nu mă îndoiesc că există mai multe. Şi, aş dori ca cele scrise mai sus să fie … minciuni! Problemele apar la sustenablitatea acestor instituţii, după euforia investiţiei.
Biblionet este o nouă reţea, cu puncte în localităţi urbane. Ca principiu, sunt similare PAPI. Sunt create în baza fondurilor oferite de Fundaţia Melinda şi Bill Gates. Deocamdată, am văzut unul la Turda şi am aflat de unul la Câmpia Turzii. Accesul este gratuit, dar, condiţionat de semnalul de internet şi de programul bibliotecarelor. Cel de la Câmpia îl voi vedea, cândva. Panglica festivă s-a tăiat, dar … 
Deocamdată am aflat că uşa este închisă din motive de … sărbători, evident.
Biblionet Turda funcţionează la biblioteca municipală „Theodor Murăşanu”, sub coordonarea bibliotecarei-responsabilă (aceasta este titulatura pentru şefă; celelalte bibliotecare dovedind, totuşi, responsabilitate la acelaşi nivel).
La prima solicitare, mi s-a întocmit, imediat şi gratuit, un card de acces la bibliotecă. Sala are zece computere noi, performante. Conexiunea la internet este de viteză mare (uploadarea unui filmulţe de 200 MB pe youtube a durat sub 4 minute!). Căşti, webcam, … mai poţi downloada sau uploada, asculta muzică şi urmări filme, poţi lucra efectiv. 
Totul este gratuit. Ai de plătit doar hârtia şi consumabilele la printare şi trebuie să-ţi aduci blank-urile (CD ori DVD) pentru inscripţionare. utilizarea este restricţionată la maxim o oră. Dar, când nu sunt solicitanţi peste capacitate, nu este nici o problemă să mai lucrezi încă o oră. 
Activitatea se desfăşoară conform unui regulament strict, afişat pe fiecare masă de lucru. Am lucrat deja zeci de ore într-o atmosferă calmă şi caldă, la propriu şi la figurat, la scule de performanţă, care te invită să lucrezi, să nu le părăseşti.
Am întâlnit utilizatori foarte diferiţi. Elevi sau oameni din a doua tinereţe. Am surprins şi o mămică, însoţită de o puştoaică. Fetiţa se juca la un computer, mămica … nu ştiu ce făcea (din raţiuni de decenţă), la cel alăturat. Chiar şi un antrenor de fotbal, care a strigat vreo zece minute la mobil, confundând biblioteca cu banca de la marginea terenului.
Singurul mare păcat este faptul că, după investiţii serioase, lumea nu este interesată de utilizarea computerului şi internetului prin aceste instituţii gratuite. Vorba unuia: „Lasă-mă, dom’le, că vorbim pe mobil!”. Deşi, cu cei aflaţi în Spania ar putea vorbi şi s-ar şi vedea, pe internet, absolut gratuit. Dar, dacă se poate cu plată …
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
CELLA
30 decembrie 2010
am ‘lucrat’ acum cîţiva ani buni la o lege, nu spui care nu mai e important, cartea care a fost ‘temelia’ o luasem din biblioteca orăşelului meu dintr-un maldăr pe care directorul mă lăsase să-l ‘sortez’ : donaţia unui avocat ‘plecat dintre noi’
să ai zile multe şi frumoase, un an liniştit
sănătate şi bucurii
Zamfir POP
30 decembrie 2010
# CELLA: Biblitecile deţin întotdeauna valori. Trebuie doar să sapi şi să le descoperi!
Zile frumoase – îmi fac singur sau cu ajutorul lui Ulise; sănătate – sper!; bucurii – îmi face Zolty şi alţii ca el; un an lniştit – în nici un caz: găsesc eu motive să mă frământ!
Ce-mi doreşti mie, să ai dublu!
teonegura
30 decembrie 2010
Foarte faina treaba, desi mi-e teama ca, vorba lui Daurel, „e multi: cei care nu-i pricep nicicum rostul… Pacat, asa devin neintelesi ei insisi 😉
La multi ani!
Zamfir POP
30 decembrie 2010
# teonegura: Lucrurile bune trebuie facute, chiar daca prostimea nu le inteege. Deocamdata, suntem cativa care ne bucuram. Maine vom fi mai multi, poimaine, si mai multi, …
Cristian LISANDRU
29 decembrie 2010
Vă dorim şi noi multă sănătate, putere de muncă şi de scris, aşa cum aţi avut şi până acum, numai bucurii, alături de cei dragi şi An Nou care să vă aducă tot ceea ce v-aţi dorit. Şi să le daţi în continuare bătăi de cap, prin articolele dumneavoastră, celor care cred că lumea este plină de proşti şi pot vinde castraveţi grădinarului fără teama că îi va lua cineva la rost.
La bună recitire şi în 2011, oamenii care se aseamănă, se adună, spune o vorbă nemuritoare.
PS – o mângâiere pentru Ulise!
Cristi şi Geanina
Zamfir POP
29 decembrie 2010
# Cristian LISANDRU: Oaaaauuuu! Nici nu ştiu dacă trebuie să fiu mai onorat de text ori de semnătură!
Vă mulţumesc la amândoi şi vă doresc să vă fie 2010 hăl mai negru an din viaţă!
Ulise m-a rugat să vă transmit: Ham-ham-ham! În traducere: La Mulţi Ani cu sănătate şi un dram de noroc!
Zamfir POP
28 decembrie 2010
# daurel: În aceeaşi perioadă, de la o bibliotecă de cartier din Cluj Napoca, deşi mă cunoşteau mult mai puţin decât turdenii, mi-au împrumutat volumul din Enciclopedia britanica (cel care mă interesa) pentru a-mi copia un articol acasă (încă nu erau aşa de răspândite scanerele sau aparatele foto digitale).
Zamfir POP
28 decembrie 2010
# daurel: Prin ’95, am renunţat la serviciile acestei biblioteci, pentru că, după ce luasem vreo douăzeci de volume în limba franceză şi le restituisem îmbrăcate în hârtie-pergament, tov. şăf a refuzat să-mi împrumute o carte … incunabul! Aşa numea el o carte din care avea numai un exemplar!!!
daurel
28 decembrie 2010
E ciudat cu bibliotecile.
Acum ma gandesc: unora li se par prea putine si sarace, altii nu le inteleg rostul; cred ca procentul celor interesati a fost si este mereu acelasi…
Partea proasta este cand devine responsabil de biblioteca unul care nu-i intelege rostul…Sansele sunt mari, deoarece acestia „e multi”…