Happy week-end

Posted on 19 Februarie 2011

10


Ce înseamnă această formulă? Mulţi o folosesc. Câţi ştiu că înseamnă o urare, prin care îţi doresc să ai zile, de la sfârşit de săptămână, fericite. Să continuăm cu clarificările. Ce înseamnă un sfârşit de săptămână fericit? Ca să înţelegeţi, vă voi aduce câteva exemple. În postările Micul toboşar … şi Secret public, v-am vorbit despre un spectacol, călcând interdicţia formală de a vă informa. Bine am făcut, pentru că afişele Primăriei au fost splendide (două la primărie, două la prefectură, …), dar … nu le-am văzut pe nicăieri. Am hălădit prin urbe în căutarea show-ului.

Pentru Google

înseamnă sărbătorirea zilei de naştere a lui Constantin Brâncuşi.

Un oarecare, acolo. Parcă, a sculptat ceva.

Nici o legătură cu România,

care, astăzi, are alte valori.

Unii afirmă că s-ar fi născut în 19 februarie, alţii în 21.

O pagină web vă oferă citate din Brâncuşi.

Totuşi, sunt câţiva şi în România care îşi amintesc de el. Cu 135 de ani în urmă, în Hobiţa Gorjului, …

Pentru Sorin cu două fanfare

… astăzi s-a lansat Fanfara „Euphonia” a Casei de cultură Turda, pusă pe roate de organizatorul şi dirijorul Fanfarei „Promenada„. A Casei de cultură din Câmpia Turzii. De instrumentişti şi de scule a făcut rost (două de la primărie, două de la prefectură, …). Unde nu a găsit, a împrumutat de la o fanfară la alta. Acum, Sorin este în căutarea unui dirijor.



Să nu uit: lansarea a avut loc în cadrul unui mare târg al meşteşugarilor şi al meseriaşilor locali. N-au fost chiar o duzină. Dacă-i scădem pe cei din Cluj Napoca sau din secuime … A fost un succes (sic!). Îl vor bifa mulţi, sunt sigur!

Staţia de autobuz modernă

… din care am plecat spre Oprişani, din centrul modernizat al oraşului european, avea aspectul unei staţii de autobuz IRTA de pe uliţa unui sat, nemodernizat şi autentic românesc, de prin anii ’60!

Pentru ai lui Ghiţă şi ai lui Lucaci

… a însemnat o zi de bătălie, pe câmpurile şahului şi tablelor. S-au întâlnit, ca în fiecare an, doar că nu-i mai susţine Casa de cultură sau Primăria. Normal: 2011 nu este an electoral. De astă-dată, gazdele au fost cei de la Asociaţia pensionarilor „Dr. Ioan Raţiu”, musafirii fiind de la Asociaţia handicapaţilor neuromotori „Oameni pentru Oameni”.


Un total de vreo douăzeci de oameni s-au bucurat să se înfrunte, prieteneşte, să petreacă o sâmbătă departe de problemele cotidiene (vezi imagini).

Tot ce au câştigat au fost nişte Diplome.

Palmaresul îl voi afla abia luni, pentru că am plecat la Oprişani, înainte de finalizarea întrecerilor.

Gata cu vulcanizarea

… nu este un moment fericit

… după incendiul care a mistuit,

azi noapte,

atelierul.

A rămas doar pancarta de la poartă.

Opriş închis

… nu am putut să fotografiez,

de-aproape,

bustul lui Ioan Opriş

– cel al cărui nume

îl poartă

fostul sat Cristiş,

devenit

cartierul Oprişani

până nu a venit

un băiat amabil

şi mi-a deschis

poarta.

La biserică nu se intră când ai chef, ca la crâşmă! Este ceea ce nu am reuşit să explic străinilor care m-au întrebat: ce fel de biserică e aia care are până şi poarta, nu numai uşa, încuiată?

Astăzi, de monumentele din România se ocupă … un alt Ioan Opriş.

Icoane profane

… în vitrina unui magazin am văzut două … icoane (?),

a căror alăturare explică

de ce este închisă curtea bisericii!

Am progresat aşa de mult,

încât

nu mai respectăm nimic.

Nici măcar pe noi-înşine!

Deci, aţi înţeles? Happy week-end este un sf’ârşit de săptămână în care îţi aminteşti de Brâncuşi, asculţi fanfare, joci şah şi table cu prietenii, … şi te bucuri că ieşi din iarnă mai puţin şifonat de cum credeai. Şi eşti … happy! sau, măcar, fericit!

Anunțuri