Danezi la Sânduleşti

Posted on 3 Mai 2011

7


Sunt prea obosit, ca să scot un titlu trăznet, pentru un articol despre o zi minunată, pe care, danezii ce vizitează Copandul, au petrecut-o la Sânduleşti. Ce ştiu, 101% sigur, e că nici cei douăzeci de elevi şi nici cei patru dascăli ce-i însoţesc, nu vor uita ziua de astăzi. De ce? Simplu, li s-a oferit un program deosebit, plin de lucruri pe care nu le-au mai văzut ori trăit!

Mai întâi, autocarul a urcat dealul şi a trecut pe sub autostradă. Nimic anormal. Dar … autocarul s-a oprit la intrarea în sat. Pajiştea alăturată era ocupată de câteva căruţe, împodobite cu pleduri ţesute de localnice cu motive româneşti, iar, caii purtau şi ei panglici colorate şi flori la harnaşament. Plus, „şoferi”, care erau numai un zâmbet, i-au poftit „la bord”.

Alaiul, ca de nuntă, a intrat în sat, în suntele de zurgălăi şi şi chicote de copii încântaţi de ce păţesc.

Prima escală a fost la şcoală. Spiciuri scurte, rostite de gazde şi de oaspeţi, au marcat momentul protocolar.

Apoi, s-a trecut la treburi serioase: vizitarea parterului şcolii şi adunarea într-o sală ce-şi merita numele de „festivă”, nu prin ornamente şi aranjament al mobilierului, ci, prin grupul de femei care figurau o clacă. Oaspeţii au avut ocazia să vadă o furcă de tors, operaţia de depănare, au ascultat poezii şi cântece, la care au răspuns cu o prezentare a vieţii lor de-acasă.

Punctul forte a fost un război de ţesut, tradiţional, în funcţiune. Am filmat, după ce copii au intrat în sală, ca să vedeţi şi voi cum se ţese în mod tradiţional:

Nişte palaneţe şi ceva prăjituri, toate inedite pentru danezi, au îndulcit atmosfera, la propriu.

A urmat vizitarea frumoasei Biserici Ortodoxe, o clădire nouă, majestuoasă.

S-a mai vizitat şi atelierul care produce sticlă Galle. Danezii ne-au povestit că la ei în sat este o fabrică de bere şi una de instalaţii de aer condiţionat.

Iar, punctul următor a fost vizitarea Bisericii Catolice, o construcţie din 1702, declarată monument istoric. Cel puţin, aşa susţineau, cu mândrie, localnicii.

La ieşire, „Compania de taxiuri cu tracţiune hipo” i-a îmbarcat din nou şi i-a plimbat prin sat. Ca să fie siguri că nu vor uita Sânduleştiul! Punctul terminus al plimbării cu căruţele a coincis cu  punctul din care ne-a preluat iniţial şi armata de copii fericiţi a urcat din nou în modernul autocar.

Asta a fost. Adică, nu numai. La coborârea din căruţe, unul dintre băieţii danezi încerca să-l convingă pe directorul şcolii că este extrem de încântat. Am reuşit să aflu motivul: căruţaşul l-a lăsat să conducă el căruţa pe o porţiune din drumul parcurs!

Aşa cum spunea conducătorul delegaţiei de la Marea Nordului, România nu era prea cunoscută în Danemarka. Acum, aceşti Ambasadori, ai tinereţii şi prieteniei, vor corecta problema. Cu bucurie şi încântare.

Echipa comună a proiectului mai are în plan, mâine, vizitarea Salinei şi alte obiective, joi. Vineri va avea loc festivitatea de încheiere a acestei vacanţe a lor. De fapt, nu a fost doar o vacanţă, pentru că în toate aceste zile s-a lucrat în comun la realizarea proiectului în care sunt implicaţi. Detalii vom afla vineri.

Imaginile de mai sus şi multe altele, le găsiţi în album.

Acum, pot scrie: The end. Adică, fine del … al nu-ştiu-câtelea tempo. Citiţi ce am scris, admiraţi pozele din articol şi cele din album, participaţi la bucuria copiilor prin filmuleţe. Mie-mi pare rău că nu mai sunt copil. Şi nu am un director de şcoală cum e Duca!

Anunțuri
Posted in: 12 - Şcoala