Arigato şi saionara

Posted on 6 Iunie 2011

4


Erau singurele cuvinte ce le ştiam din limba celor cu ochi oblici, trăitori în Ţara Soarelui-Răsare. Astăzi, la conferinţa de presă a trupei japoneze ce va juca mâine pe scândura turdeană, am mai aflat câte ceva, despre ţară şi teatrul ei. Dimineaţă, şi nu prea, i-am întâlnit plecând de la Teatrul Municipal, în oraş.

Ce am reţinut de la conferinţa de presă:
– teatrul din Turda nu a prea avut contacte externe;
– cum au sosit, japonezii s-au şi repezit la repetiţiii tehnice, pentru acomodare cu scena şi sala turdeană,
– japonezii sunt obişnuiţi deja ai festivalului de teatru „Stanca” de la Sibiu;
– domnul Palade de la Act Art i-a adus la Turda, explicând: vrem să implicăm, teatre mici într-un mare proiect cu fonduri europene!;
– japonezii sunt o echipă disciplinată, profesionistă, pun mâna toţi unde este nevoie ca să iasă treaba bine;
– în anul catastrofei ce i-a lovit, japonezii găsesc resurse ca arta să nu moară!
– regizorul japonez, Masahiro Yasuda,  a fost foarte deschis în a răspunde întrebărilor reprezentanţilor mass-media;
– piesa de teatru de mâine va avea traducerea scrisă pe fundalul scenei;

Yamanote Jijosha este o companie de teatru reprezentativă din Japonia. În 1984, Masahiro Yasuda a fondat această companie împreună cu studenţii universităţii Waseda din Thkyo. Această companie a repetat mai multe experimente teatrale inedite şi a dezvoltat „Metoda Yamanote”, o metodă de instruire sistematică a actorilor, precum şi stilul de joc unic „Yojo-han”. În ultimii ani, compania are turnee numeroase nu numai în Asia, ci şi în Europa. În stilul Yojo-han, corpul actorilor nu stă drept niciodată, iar mişcarea este încetinită, mentinându-se o poziţie instabilă. Replicile sunt corelate cu mişcarea şi eliberate când actorii se opresc grupaţi în formaţie estetică. Regulile de mişcare cu proprietăţi simple şi antrenarea vocală creează posibilitatea de a exprima existenţa umană complexă şi grea, ceea ce nu se poate exprima în teatrul realistic. (din prospectul oferit de trupa japoneză)

– la schimbul de cărţi de vizită, am primit şi două temenele şi două zâmbete, de la Hatsumi FUKUTOMI şi colega ei, două drăgălaşe cu ochii oblici. Pe cartea de vizită, pe emblema trupei, am remarcat că este trecut numele YAMANOTE JIJOHSHA, chiar dacă în pliantul în româneşte apare ca Jijosha. Pe pagina lor de web, cu versiune ŞI în limb română!, apare o a treia versiune a grafiei numelui: Jijôsha. Tot acolo găsim şi un profil al regizorului-director al trupei.

Din păcate, nu vă voi povesti cum  fost spectacolul. Purtătoarea cu vorba a primăriei şi directoreasa teatrului – două într-una! – a reuşit de fiecare dată, cu deosebită măiestrie de profesionistă!, să mă ocolească în timp ce se învârtea printre „jurnaliştii profesionişti” din sală, … distribuind invitaţii. Deh, eu sunt doar un blogger amator şi nu le mănânc banii şi, ce e mai grav, nici nu le ling cururile porcotalii.

Notă: Absolut normal, jelutu nu putea scăpa ocazia şi a “înfierat” ceea ce a înţeles el din textul postat de mine. Lui, nu mă cobor să-i răspund. Din păcate, în plasă a căzut şi Ionel. Care explică şi i-am răspuns:

Regret, Ionele că te iei după interpretările lui Gelu. Eu NU am spus că tu sau altcineva ar linge cururi portocalii – este problema fiecăruia! -, ci, am scris că EU NU LING! Ceea ce este cu totul altceva.

Nu cred că din textul meu ar reieşi “micimea” evenimentului. Modul de prezentare este propriu. E-adevărat. Eu nu scriu pentru că aşa trebuie, ci, scriu ce simt eu, cum simt eu. Cred că la fel faci şi tu. Diferenţa de vederi, de opinii, credeam că este esenţa democraţiei.

Deci, dacă vă face plăcere, VĂ CER PUBLIC SCUZE PENTRU CE A ÎNŢELES GELU, TU SAU ORICINE ALTCINEVA!

Recitiţi textul meu cu un dram de atenţie, sine ira et studio, please!

Anunțuri
Posted in: 22 - Evenimente