„Speranţa” – Biserica adventistă de ziua a şaptea

Posted on 12 Septembrie 2011

0


Inaugurarea/sfinţirea unui lãcaş de cult este, întotdeauna, un motiv de bucurie, nu numai pentru enoriaşii cultului respectiv, ci, şi pentru comunitatea locală. Am avut onoarea de a fi invitat la inaugurarea Bisericii adventiste de ziua a şaptea, Speranţa, într-un corp nou de clãdire, situat pe str. Mihai Viteazu din Turda.

La ora 10, a zilei de sâmbătă, 10 septembrie, un grup de bărbaţi aştepta şi primea musafiri, pe trotuarul din faţă. Clădirea strălucea în Soarele toamnei, arãtându-se în toată frumuseţea în care au îmbrăcat-o arhitecţii şi constructorii.

Dincolo de capacitatea de circa două sute de locuri, în curte, un ecran mare de proiecţie era disponibil pentru cei care nu au încãput în sala bisericii, oferindu-li-se şi lor şansa sã urmãreascã slujba.

Chiar dacă la ceremonie au fost invitaţi primarul Tudor Ştefãnie, senatorul Alexandru Cordoş din partea PSD, reprezentanţi ai autoritãţilor locale şi judeţene, nici primarul şi nici vicele „nu au putut veni” să onoreze „Speranţa” adventiştilor!

În declaraţia dată pentru Radio Transilvania, pastorul Iosif Ciurilã a afirmat cã „evenimentul este unic pentru Biserica Adventisã de ziua a şaptea, pentru că vor fi prezenţi oficialitãţi din Cluj şi Bucureşti, pastori care au servit în zonã, alocuţiunile, muzica şi programul de rugãciune vor face parte din manifestãrile zilei. Vom vorbi şi despre un istoric al bisericii noastre. Am primit fonduri de la autoritãţile locale, Consiliul Judeţean, Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru edificarea acestui lãcaş.”.

Construcţia bisericii  Speranţa a durat trei ani, bazându-se pe generozitatea a numeroşi sponsori din ţarã şi strãinãtate. Dar, cu sârg, cu tenacitate, cu răbdare, se pot face multe. Sobră, dar, monumentală, clădirea bisericii se evidenţiazã în peisaj, tocmai prin lipsa fastuozităţii gratuite.

Între creştini, Biserica Adventistã de Ziua a Şaptea se distinge prin pãstrarea sâmbetei, a şaptea zi a sãptãmânii iudeo-creştine, ca fiind Sabatul. Mare parte din teologia acestei biserici corespunde învãţãturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea şi infailibilitatea Scripturii. Diferenţele apar la starea omului în moarte şi doctrina judecãţii, precum şi prin accentul pus pe dietã şi sãnãtate, înţelegerea holisticã a persoanei, promovarea libertãţii religioase şi pentru principiile şi stilul de viaţã conservator.

La ieşirea din biserică, fiecare a primit, din partea pastorului, o strângere de mânã şi câteva cuvinte de binecuvântare.

Evenimentul s-a încheiat cu o agapă, un bufet suedez, bine agrementat cu multe fructe. Mai ales pentru cei veniţi de departe, a fost o şansã de a discuta cu persoane cu care nu se mai întâlniserã de mult timp.

Deosebită mi s-a părut a fi organizarea. O mulţime de bărbaţi, cu ecuson „diacon”, erau foarte atenţi şi ofereau îndrumare la cea mai mică privire întrebătoare a cuiva. Din păcate, pastorul a fost prea ocupat ca să putem discuta, Dar, l-a suplinit Robert Tătar, cel ce mă şi invitase la eveniment, care mi-a spus:

Imagini de la eveniment, vă ofer în album.

La eveniment am constatat prezenţa, ordonatã şi activă, a numeroşi romi, bărbaţi, femei, tineri, copii. Îmbrãcaţi de sărbătoare, uimitor de „la locul lor” printre ceilalţi, îmi dau speranţe privind integrarea lor în societate, în normele … normale ale democraţiei.

Anunțuri
Posted in: 28 - religie