Cu ceva timp în urmă, un coleg din presa locală atrăgea atenţia asupra gradului avansat de deteriorare a bisericii de lemn din Hărcana. De curând, am trecut prin cătunul, declarat „cartier al municipiului”, pentru a constata, la modul concret, care este realitatea de pe teren. După alte investigaţii, vă dau, acum, raportul.

Foto: Ionel IGNAT
Adusă cu caru’ cu boi
Biserica de lemn din Hărcana a fost adusă, prin ‛55, de la Poşaga de Sus. Transportată cu mocăniţa de la Poşaga la Turda, a fost transbordată pe un car cu boi, adusă la Hărcana şi montată pe o fragilă fundaţie de beton. La bici a fost … Fiul lui îşi mai aminteşte de acele zile.

Foto: Zamfir POP
Înainte de ‛89, un preot foarte deştept, a înlocuit acoperişul din şindrilă, cu ţigle. Implicit, a şubrezit construcţia. Apoi, ţiglele sparte şi neînlocuite au permis ca ploaia să-şi înceapă procesul de măcinare a structurii din lemn. Urmarea? Astăzi, o parte din acoperiş, cea de deasupra altarului, se prăbuşeşte, plus că mai sunt vreo patru spărturi pe toată suprafaţa acoperişului. Turnul clopotniţă suferă de aceleaşi metehne. Structura de lemn, grinzile şi celelalte elemente, este şubrezită. Înlocuirea elementelor deteriorate ar costa mult mai mult decât construcţia unei ale biserici.
Este şi părerea arhitectului care „a consultat” bolnava clădire, mai în vară.
Alta mai mare şi mai frumoasă
Fief al greco-catolicilor, cătunul şi-a văzut biserica transformată în ortodoxă la ordinul comuniştilor din ‛48. Acum, unii pretind că „ortodoxă a fost întotdeauna”. Cătunul este format din puţine case. Şi mai puţine, sunt locuite. Majoritatea servesc drept case de vacanţă sau reşedinţă de vară pentru apropierea de terenul agricol.

Foto: Zamfir POP
De câţiva ani, un preot mai trece pe la biserică, de Paşte şi de Crăciun, precum şi la solicitarea credincioşilor. Preotul nu a mai fost pe-aici, de la Paşte. Botezurile se fac la alte biserici, unde se merge cu pruncu’ în braţe. E mai comod şi mai ieftin. Ultima înmormântare a avut loc prin 2009.
Preotul spune că sunt înaintate demersurile pentru o biserică nouă, mai mare şi mai frumoasă, pe ruinele acesteia, mai mult decât centenară. Edificiul a fost scos de pe lista patrimoniului, după ce a fost modificat acoperişul.
Hărcana, mon amour
Undeva, prin Cartierul Primăverii, l-am găsit şi pe preotul care slujeşte, tot mai rar, la Biserica de lemn din Cartierul Hărcana. Se dăduse de trei ori peste cap şi se făcuse … constructor. A acceptat să-mi spună două cuvinte despre biserica în curs de prăbuşire.

Foto: Zamfir POP
Cea adusă prin ’55 din Poşaga de Sus este distrusă de indolenţă şi ocoşime. Acum, se va construi o altă biserică, din zid, “mai mare şi mai frumoasă”. Este ca şi cum ai aduce, în locul unei mici perle naturale, un glob de sticlă şlefuită, “mai mare şi mai frumos”! Cum ne declara Brucan? Parcă: „stupid people”!
Deci, pe Pământ, nimic nu ne împiedică să scăpăm de ea. Nici oamenii, nici Dumnezeu, nu au îngrijit-o ca să reziste. Mare păcat! Demersul de salvare este tardiv şi fără nici o şansă de succes.
Alte informaţii şi imagini despre Hărcana: Biserica de lemn din Harcana (exterior), Biserica de lemn din Harcana (interior), Am uitat: Hărcana, 24 septembrie 1944, Paşi prin Hărcana, Să salvăm biserica de lemn din Hărcana
Alex
10 noiembrie 2011
Mare păcat! Eu nu-i înţeleg pe români! Când au ceva deosebit în „curtea” lor, sunt atât de nepăsători şi le lasă în paragină. Pe alte meleaguri, oamenii păstrează cu sfinţenie fiecare „comoară a trecutului”. Oare chiar nu mai avem nimic sfânt?
Păcat…
Zamfir POP
10 noiembrie 2011
# Alex: Se pare că ai dreptate. Din păcate!
lotusull
5 noiembrie 2011
Intotdeauna mi-au placut bisericutele acestea mici si simple. Nu stiu de ce, Cerul mi-a parut mai aproape de acolo din ele.
Pacat. E mare pacat cand ele se duc pe apa sambetei sub ochi indiferenti. Parca, parca imi vine sa zic ca e la fel ca si cu oamenii: cei simpli se duc tacuti, asa cum au si trait. Noroc ca in urma unora din ei raman urme autentice. Semn ca n-au trait degeaba.
Zamfir POP
6 noiembrie 2011
# lotusull: Am scris articolul ca să informez. Dar, şi ca respect pentru o biserică ce moare …
ODORICAION
5 noiembrie 2011
Banii risipiti de Elena Udrea pe tot felul de prostii, inclusiv terenuri de sport si bazine de innot care nu folosesc la nimic mai bine ar reface si consolida adevaratele valori. Dar…
O dupa-amiaza frumoasa, Odorica
Zamfir POP
6 noiembrie 2011
# ODORICAION: Din păcate, e cam târziu. Singura soluţie ar fi … să aducă altă biserică din munţi, din Ţara Moţilor. Dar, sunt prea mari taxele de … import!