De Hram, la Măgina

Posted on 9 Iunie 2012

16


Din când în când este bine să te opreşti din urmărirea fericirii şi să te mulţumeşti să fi fericit” – ne sfătuia Guillaume Apollinaire: Aşa am procedat şi eu. Sâmbătă, înainte de amiază, am ieşit pe drumul Aiudului. Cu oareşce noroc şi cu câţiva kilometri parcurşi per pedes apostolorum, la amiază descălecam (virtual) în satul Măgina. Am salutat casa cu acoperiş din paie, transformată în muzeu etnografic, şi pe custodele său, apoi, am ajuns la poarta Mănăstirii Măgina.

Duminică a fost sărbătoarea săptămânală, la slujbă venind doar câţiva săteni, Să-l asculte pe Părintele Serafim, să îndeplinească ritualul ce se săvârşeşte, aici, de mai bine de patru secole.

Într-una dintre discuţii cu egumenul mănăstirii, mi-a vorbit despre curăţirea trupului printr-o hrană sănătoasă, cu alimente naturale, tradiţionale pe masa românului. Mi-a arătat, cu nedisimulată mândrie, grădina unde-şi cresc şi de unde-şi iau zarzavaturile necesare hranei, grădină îngrijită, săpată, de ei-înşişi. Sfinţia sa insista pe faptul că folosesc procedeele tradiţionale, neapelând la modernele chimicale, care sporesc şi … intoxică plantele. Rezultatul se vede în farfurii.

Luni, Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Măgina şi-a sărbătorit Hramul

Chiar dacă nu au venit decât jumătate din câţi au fost în anul trecut (o sfinţire prin apropiere, o excursie în care erau plecaţi preoţii şi enoriaşii din vreo trei parohii vecine, …), pentru cei veniţi a fost o adevărată Sărbătoare. Serviciul religios a fost oficiat de un sobor de preoţi din parohiile învecinate, în frunte cu Părintele Gâlea, de la Catedrala din Aiud.

Prezenţa, în sobor, a celor doi preoţi Fufezan, tatăl – pensionat după mulţi ani de păstorire a obştii săteşti măginene – şi fiul – actual paroh -, evidenţiază buna relaţie dintre cele două biserici din sat. De trei ori pe an, la principalele sărbători ortodoxe – Izvorul Tămăduirii, Sfânta Treime şi Adormirea Maicii Domnului -, vine tot satul la mănăstire să asiste la slujba oficiată în comun de aceşti trei adevăraţi Părinţi ai Măginei.

Unul dintre oaspeţii de onoare, al obştii mănăstireşti şi a celei locale, a fost Părintele Ilie, fostul egumen pentru vreo şapte ani al mănăstirii.

Sărbătoarea, dincolo de semnificaţia ei religioasă, a prilejuit multe călduroase revederi. Astăzi, au venit mulţi săteni împreună cu multe rude de-ale lor – vieţuitori prin alte sate, musafiri. Prezenţa actualului primar al Aiudului – satul Măgina, din punct de vedere administrativ, este un cartier al oraşului – a trecut aproape neobservată, demnitarul neapelând nici la protocol, nedesfăşurând nici un fel de activitate care să amintească de campania electorală în plină desfăşurare. A venit ca un simplu om la o biserică din localitatea în care locuieşte!

Mulţimea a venit pentru sărbătoare, dar, mai ales pentru obişnuitele treburi cu care vine creştinul la sfânta biserică: închinare, rugăciune, spovedit, împărtăşit, ca şi pentru sfătuire cu părintele. Au aprins lumânări pentru cei în viaţă, nevoiţi ori depărtaţi, ca şi pentru cei trecuţi la cele veşnice.

Marea bucurie, ce mi-a fost mărturisită de către Părintele Serafim, era grupul de vreo zece copii care au fost primii în şirul celor care s-au împărtăşit. „Mai este speranţă când îi vezi, în sfioşenia şi cuminţenia lor, venind şi participând la slujbă”! Dar, a adăugat cu amărăciune: „Astăzi nu ne mai sincronizăm cu legile lăsate de Dumnezeu şi rezultatul este ceea ce vedem în jurul nostru”.

Alte detalii şi imagini, din timpul petrecut la Măgina, înainte şi după Hram, la mănăstire şi prin sat: Week-end lung la mănăstire

Miercuri dimineaţa, tot prin bunăvoinţa părintelui Serafim, am ajuns la Turda. Unde, aveam rezervată o nouă fericire: revederea cu Prietenul Ulise. În prima noapte de la Măgina, îl visasem reuşind să treacă un râu de munte, semiacoperit de gheaţă, ajungând la mine. Acum, am ajuns eu la el!

Anunțuri
Posted in: 28 - religie