Războiul ciudat de pe Războieni

O stradă din „oraşul european” Turda arată ca o banală uliţă de sat … neeuropean. Oricine poate să se convingă, trecând pe str. Războieni. O stradă neasfaltată, mărginind aşa-zis-ul „parc„ – unde sunt amplasate: un teren privat de tenis, un altul – tot privat! – de fotbal, un cafebar cu pretenţii de crâşmă-discotecă, un club privat, cuşca unui câine lup – care latră  pentru „recreerea” copiilor!? – şi o construcţie din lemn, care stă nefolosită de peste un an (pardon: este biroul „paznicilor” care supraveghează … dispariţia lampioanelor de pe alei! şi oferă ferestre de spart pentru derbedei).

La invitaţia unui locuitor de pe această stradă, am ascultat povestea „liniştii” , tulburate de manifestările adepţilor lui Bachus, care plecă la ore mici, de la „cafebarul” care se închide, conform actelor emise de Primărie şi Poliţie, la orele … 22! Teoretic, cel puţin. Practic, boxele duduie cu başii la maxim, lălăiturile şi motoarele ambalate, după trântirile de rigoare ale portierelor, … cu mult după miezul nopţii. Notă: vorbim despre Cafebarul privat din parcul public!

Pentru că, după meci, cel de pe terenul de fotbal privat din parcul public! sau de la televizor, „sportivii” încing o miuţă … alcoolică. Cu mai multe şi mai lungi reprize decât fotbalul.

Am mai aflat că toaletarea arborilor nu s-a aplicat şi bătrânilor arbori dintre terenul de tenis şi stradă, pentru că administratorii terenului nu sunt de-acord ca … praful de pe stradă să ajung la teren. Notă: vorbim despre Terenul de tenis privat din parcul public!

Strada, aşa neasfaltată cum este, este drumul basculantelor imense care transportă materialele înspre şi dinspre firmele de pe str. Petru Maior. Hazul este că, una dintre aceste firme este … Domeniul public SA, care se ocupă şi cu … asfaltarea străzilor urbei!

Netoaletarea acestor arbori bătrâni poate duce, oricând, la repetarea evenimentului petrecut cu vreo cincisprezece ani în urmă, când, o furtună l-a smuls din rădăcini pe unul dintre ei şi căderea lui peste conducta de gaz a rupt-o. A fost un coşmar pentru locuitorii străzii şi numai norocul a evitat o catastrofă, până s-a reuşit închiderea gazului. Evenimentul se poate repeta. Cine garantează că şi norocul de-atunci se repetă?

Omul se întreabă: în condiţiile enumerate mai sus, cum stăm cu liniştea publică, cu siguranţa cetăţenilor, cu menirea de recreere a parcului?

Demersurile sale s-au lovit de răspunsuri formale. Întocmite doar ca să-i arunce praf în ochi. Alt praf, nu cel pe care îl înghite de pe stradă. Neoficial, a fost „asigurat” că … nu se va schimba nimic, din cauza „spatelui” asigurat al celor care îi tulbură drepturile cetăţeneşti. Lui şi multor altora din zonă, care, se limitează la a se plânge între ei, fără să aibă curajul să supere pe vinovaţi ori pe cei plătiţi să îi protejeze. Pe vinovați, după cum se vede!

Oare, chiar aşa să fie?! După ce s-a tot tăiat din suprafaţa parcului – cu cluburi şi terenuri private, cu cafebar, cu cuşcă de câine, cu pavilion părăsit, după ce a fost păzit aşa de bine încât au dispărut sau distrus lampioane, cişmele, bănci, după ce s-au tăiat arbori – lăsând în urmă cioate (ce spun silvicultorii?), după ce a fost răscolit şi cu canalizarea, … ce a mai rămas din definiţia: zonă de recreere?!

Această prezentare necesită JavaScript.

Imagini din aşa-zis-ul „parc de recreere” al turdenilor.

La rândul meu, mă întreb: în afară de răspunsuri formale, pe care le oferă cu mărinimie, Primăria şi Poliţia nu au şi obligaţia de a asigura respectarea … legilor, în primul rând? ‘om trăi, ş-om vedea! – a zis orbul. Da’, şuhan n-o mai văzut. Noi, nu suntem orbi!

Etichetat: apă, Arieş, încremenite, Cheile Turzii, clipe, facebook, femeie, Florina, google, Iorga, Măgina, mănăstire, primărie, România, stradă, teatru, Turda, Ulise, Zamfir

Posted in: 1 - Viaţa comunităţii