Ne-am molipsit de speranţă

Un sat, din apropiere de Turda, are un nume mai aparte: Bogata. Este un sat cu mulţi oameni harnici, bogaţi, dar, şi cu unii mai puţin … norocoşi. Închiderea „cloşco-dromului” şi a „vaco-dromului” (două crescătorii industriale de găini şi vaci – numite, popular, astfel, pentru că erau situate în apropierea fostului „aerodrom” militar al Turzii) a lăsat în urmă mulţi oameni care nu-şi mai găsesc de lucru. Şi de furat.Două surse de venit şi de supravieţuire.

Aici, locuieşte şi Prietenul Zolty. Nefericit prin soartă, fericit prin hărnicie. De curând, a fost prezentat într-un articol din presă, de un jurnalist impresionat că … îşi scrie blogul cu un singur deget! V-am povestit de mai multe ori despre Zolty al nostru şi despre voinţa lui de uriaş. Despre primul lui Un an de blogging. Despre optimismul lui molipsitor. Despre lupta lui pentru … a nu sta degeaba. A găsit şi ecou în blogosferă şi a fost ajutat. casa nu i se mai dărâmă, mobilierul este nou, … Nu o dată, a sărit în ajutorul altora, „a tras sfori” ca altora să le fie mai bine.

Cum vă spuneam, Zolty nu poate sta nepăsător nici la necazurile altora. La ultima vizită, la taifasul de lângă computer şi cafea, printre alte discuţii, mi-a sugerat să mergem la o familie năpăstuită, să ascult povestea şi să încercăm să-i ajutăm. Deocamdată, tot ce pot face este să vă povestesc:

Prin intermediul lui Zolty, am ajuns să îl cunosc pe Florin. îl mai cheamă şi Claudiu. Are 32 de ani, dar, fără şcoală şi fără serviciu. Munceşte ca zilier. când găseşte ceva. Necalificat, în construcţii ori agricultură. Perechea lui, Alina Cozmina, are 26 de ani. Ea are un loc de muncă … nedorit: este asistent pentru copilul lor handicapat. În cei cinci ani, cât are copilul, a fost de vreo 15 ori în spital, cu el. Îl iubeşte şi-l îngrijeşte, ca o mamă. Din nefericitre, diagnosticul este cutremurător. Copilul este retardat. Nici să mănânce nu ştie. Din banii primiţi pentru copil (alocaţie, buget complementar, indemnizaţie), din ce mai aduce Florin, abia îşi duc traiul. Noroc că locuiesc, împreună cu părinţii, fraţi, nepoţi, … Zece suflete la un loc. Vă daţi seama de supliciul bietei femei, care-lşi vede nepoţii zburdând, sănătoşi, în timp ce ea stă cu copilul ei, bolnav, în braţe.

Această prezentare necesită JavaScript.

Copilul, Florin Sebastian  face cinci ani în 14 august. Singura bucurie, dacă poate fi considerată aşa, este că cei doi părinţi sunt sănătoşi, în putere şi … plini de speranţă. Ce speră? Nici ei nu ştiu. Doar, să poată supravieţui.

Dacă credeţi că … luaţi legătura cu noi: Zolty sau Zamfir, scrieţi pe blog un comentariu – cu datele de contact ale dumneavoastră – şi vă vom media contactul că familia în cauză.

Discutam cu Zolty despre ce am putea face. Am dat amândoi din umeri. Poate, totuşi, vreun cititor de-al blogusrilor noastre să ştie mai bine ca noi?! Ne-am molipsit, de la Falviu şi Alina, de speranţă!

Etichetat: apă, Arieş, încremenite, îngheţată, Cheile Turzii, clipe, facebook, femeie, Florina, google, ingrediente, Iorga, Mihai Viteazu, Măgina, mănăstire, natural, Petreştii de Sus, Plăieşti, primărie, români, România, Roşia Montană, stradă, teatru, Turda, Ulise, Zamfir

Posted in: 1 - Viaţa comunităţii