Un sat, din apropiere de Turda, are un nume mai aparte: Bogata. Este un sat cu mulţi oameni harnici, bogaţi, dar, şi cu unii mai puţin … norocoşi. Închiderea „cloşco-dromului” şi a „vaco-dromului” (două crescătorii industriale de găini şi vaci – numite, popular, astfel, pentru că erau situate în apropierea fostului „aerodrom” militar al Turzii) a lăsat în urmă mulţi oameni care nu-şi mai găsesc de lucru. Şi de furat.Două surse de venit şi de supravieţuire.
Aici, locuieşte şi Prietenul Zolty. Nefericit prin soartă, fericit prin hărnicie. De curând, a fost prezentat într-un articol din presă, de un jurnalist impresionat că … îşi scrie blogul cu un singur deget! V-am povestit de mai multe ori despre Zolty al nostru şi despre voinţa lui de uriaş. Despre primul lui Un an de blogging. Despre optimismul lui molipsitor. Despre lupta lui pentru … a nu sta degeaba. A găsit şi ecou în blogosferă şi a fost ajutat. casa nu i se mai dărâmă, mobilierul este nou, … Nu o dată, a sărit în ajutorul altora, „a tras sfori” ca altora să le fie mai bine.
Cum vă spuneam, Zolty nu poate sta nepăsător nici la necazurile altora. La ultima vizită, la taifasul de lângă computer şi cafea, printre alte discuţii, mi-a sugerat să mergem la o familie năpăstuită, să ascult povestea şi să încercăm să-i ajutăm. Deocamdată, tot ce pot face este să vă povestesc:
Prin intermediul lui Zolty, am ajuns să îl cunosc pe Florin. îl mai cheamă şi Claudiu. Are 32 de ani, dar, fără şcoală şi fără serviciu. Munceşte ca zilier. când găseşte ceva. Necalificat, în construcţii ori agricultură. Perechea lui, Alina Cozmina, are 26 de ani. Ea are un loc de muncă … nedorit: este asistent pentru copilul lor handicapat. În cei cinci ani, cât are copilul, a fost de vreo 15 ori în spital, cu el. Îl iubeşte şi-l îngrijeşte, ca o mamă. Din nefericitre, diagnosticul este cutremurător. Copilul este retardat. Nici să mănânce nu ştie. Din banii primiţi pentru copil (alocaţie, buget complementar, indemnizaţie), din ce mai aduce Florin, abia îşi duc traiul. Noroc că locuiesc, împreună cu părinţii, fraţi, nepoţi, … Zece suflete la un loc. Vă daţi seama de supliciul bietei femei, care-lşi vede nepoţii zburdând, sănătoşi, în timp ce ea stă cu copilul ei, bolnav, în braţe.
Copilul, Florin Sebastian face cinci ani în 14 august. Singura bucurie, dacă poate fi considerată aşa, este că cei doi părinţi sunt sănătoşi, în putere şi … plini de speranţă. Ce speră? Nici ei nu ştiu. Doar, să poată supravieţui.
Dacă credeţi că … luaţi legătura cu noi: Zolty sau Zamfir, scrieţi pe blog un comentariu – cu datele de contact ale dumneavoastră – şi vă vom media contactul că familia în cauză.
Discutam cu Zolty despre ce am putea face. Am dat amândoi din umeri. Poate, totuşi, vreun cititor de-al blogusrilor noastre să ştie mai bine ca noi?! Ne-am molipsit, de la Falviu şi Alina, de speranţă!
Iulia
8 August 2012
in clipa asta imi vin in minte cateva sugestii:
– Flaviu ar putea incerca ceva cursuri de calificare. ALOFM Turda are tot felul de cursuri, gartuite sau nu. astfel, sansele de angajare ar creste considerabil.
– cititorii care isi pot permite si vor, sa faca un efort comun in a-i ajuta dpdv material (alimente, haine, jucarii, etc.). in functie de nevoile familiei.
sa fie intr-un ceas bun, sa aiba incredere si sa zambeasca, desi sufletul le plange.
Zamfir POP
8 August 2012
# Iulia: Voi transmite sugestia ta.
Feri
7 August 2012
as vrea sa pot sa spun ca nenorocirea putea fii evitata. dar eu nu sunt Dumnezeu sa m pronunt.
Zamfir POP
7 August 2012
# Feri: Poţi să spui şi, poate, ai şi dreptate. Dar, la ce foloseşte, acum?! Acum, este important ajutorul, nicidecum, judecarea!
zoltybogata
5 August 2012
Doamne Ajută să fie cine-va care să ajute pe acest copil.
Zamfir POP
6 August 2012
# zoltybogata: Ei speră, sperm şi noi, …