Mai aproape de Polul Nord (3)

Posted on 13 August 2012

2


Convenind cu un lunean, care începe să devină celebru, că-mi va povesti ce şi cum de s-a apropiat aşa de mult de Polul Nord, când toţi fug, mai cu seamă, spre Soarele mediteranean, am aşteptat câteva luni … în van. În cele din urmă, … continuarea e aici:

Eforturile mele nu au rămas neremarcate la ambasada României la Oslo, astfel ca,  anul trecut, am primit vizita consilierului economic din cadrul ambasadei, iar, anul asta, de ziua mea, am fost invitat la ambasada si la un prânz acasă la el. In plus, cu o echipa de romani aflaţi la munca aici, am participat la un turneu de fotbal in sala doi ani la rând, sub denumirea „Tricolorii”. Multe din amănuntele astea le stiti deja, le repet doar pentru a avea imaginea completa asupra lucrurilor.
Nu mă mai atrage ideea unei reveniri in România, dacă e să recunosc sincer. Nu pentru a ne stabili din nou acolo. Să nu mă înţelegeţi greşit, iubesc România pana la lacrimi, as vărsa sângele meu pentru tara, fără probleme. Dar, odată obişnuit cu viata de aici, unde eşti respectat, unde sistemul funcţionează extraordinar de bine, unde birocraţia e redusa, unde nu exista „să moară capra vecinului” …  mi-ar fi foarte greu sa mă reobişnuiesc cu viata in România.
Sufletul si gândul vor fi mereu acolo, pentru ca acolo m-am născut, am crescut, am furat primul sărut, acolo ne sunt parintii si istoria … Dar, pentru familia mea e mai bine aici. Ar trebui o răsturnare TOTALA a sistemului romanesc, ar trebui ca sistemul de aici sa îl înlocuiască pe cel romanesc pentru a putea spune ca voi reveni acasă.

Cam astea sunt gândurile mele, in rezumat, ca răspuns la întrebările dumneavoastră.

Din păcate, nu este, nici primul, nici sigurul, care mi-a povestit astfel de lucruri. Le cam ştiam de la vizita mea, de dinainte de Marea Aglomeraţie din Decembrie, prin RFG, Austria şi Yugoslavia. Vizită precedată de două decenii de ascultat posturi de radio în franceză şi engleză. Precum şi de discuţiile avute cu mii de străini veniţi ca turişti în România. Vorba medicului meu, la care m-am prezentat, după cincizeci de zile minunate, petrecute prin şapte ţări, cu … o depresie: „Te-am aşteptat! Nu poţi să vezi ce-i acolo, să compari cu ce-i aici şi să nu-ţi vină să urli!”!

Notă: Îi mulţumesc lui Alexandru Cuc, actualmente „norvegian din Luna”, pentru că a acceptat să povestească saga lui. Nu este obligatoriu să-l admiraţi sau înjuraţi. Puteţi, nici să nu-l credeţi. Dar, e bine să puneţi povestea lui în balanţă cu cea … nepovestită, a celor din cauza cărora suntem huliţi în Europa. Îi mulţumesc şi pentru imaginile furnizate şi … le mai aştept şi pe cele promise!

Anunțuri