La gura … aerotermei (6)

Posted on 17 Ianuarie 2013

2


Odisee estivală

– aventurile lui Ulise şi ale Prietenului său –

– continuare –

1-ulita-dsc02982Două ore mai târziu, după odihnă la umbră, după masa copioasă – în aceeaşi dihotmie dialectică (am avut notă mare la marxism-leninism!): eu am mâncat carnea şi dihania oasele! -, după ce am băut cât am vrut – amândoi, apă „plată” de izvor! -, după o partidă de … mângâieri şi hârjoneli prieteneşti, după o discuţie seriosă, ca-ntre bărbaţi, despre ce facem în continuare, … Ulise al meu era „ca nou”! Vioi, şturlubatec, cu cheful de viaţă specific! Consecinţa? Căruţa a plecat la vale … fără noi!

Noi am rămas să dormim în şura lui John, amicul nostru american! Eu pe un covor şi sub o pătură, el covrigit la capul meu. Nu ştiu ce a visat el, dar, eu am visat … zeci de kilometri umblaţi bezmetic prin natură!

În dimineaţa următoare, dis-de-dimineaţă (de fapt, cam când s-a crăpat de … opt!), am purces la drum. Sub un Soare ceva mai domestic, mai omenos, prin roua ce-nviora iarba, acompaniaţi de triluri de păsărele fericite. Ca şi noi!

m-dsc08782Drumul a fost o plăcere: de la Pietroasa am ajuns la Podeni, trecând prin cariera de calcar, părăsită (de unde a plecat multă piatră la casa Poporului!). Apoi, prin Rachiş – cu biserica-i veche de trei secole, şi, de-aici, prin pădure, printre stejari şi veveriţe – care ne-au admirat cum am mâncat „din brişcă”, împărţind şi pâinea şi conserva, peste munte (în loc să mergem pe vale şi să ieşim la drumul Aiud – Remetea – Buru), am coborât pe partea cealaltă, prin livezi – de unde am mâncat mere, prune şi piersici, prin vie – de unde am împrumutat nişte ciorchini de struguri „proaspeţi” şi am ajuns, seara, la Mănăstirea Măgina, şi mai veche: peste patru secole.

Am stat acolo câteva zile, găzduiţi de Părintele Stareţ Serafim şi ospătaţi de Părintele Bucătar Cleopa. Am vizitat un muzeu etnografic, am stat de vorbă cu un „mutător de case” – omul şi-a mutat casa părintească, veche de vreo două secole, din Râmeţii de peste munte în Măgina, am discutat îndelung cu cei trei călugări şi am ascultat undele Văii Măgina şi freamătul codrilor dimprejur, …

mm-dsc06343După vreo patru zile de huzureală belferică, am plecat înapoi, spre casă. Pe alt drum, evident. Tot urcând dealuri şi coborând, dincolo de ele, în văi cu sate – specificul vălurit al peisajului ardelenesc, relevat de consăteanul tatălui meu, Blaga! -, ne-am întors acasă. Purtând, în suflet, o cohortă de amintiri dintr-un drum de aproape o sută de kilometri (dacă socotim şi pe cei parcurşi pe coclaurile din jurul mănăstirii, în cele câteva zile de … popas!), după vizitarea câtorva biserici mai vechi, după ce ne-am împrumutat energia de la felurite fructe, mai mult ori mai puţin, pădureţe, după mult aer de munte şi de pădure – inhalat en-gros, după teancuri de peisaje splendide, … Şi, nu în ultimul rând, după şapte zile minunate, în care am fost împreună, în natură! Ceea ce nu am mai trăit de când am fost, ca activişti ecologişti, tot împreună, la Roşia Montană.

Astfel, porniţi cu stângul, din expediţie ne-am întors … aproape cu dreptul. Seara ne-a prins la Mănăstirea Dumbrava şi, pentru că am fi ajuns acasă abia spre miezul nopţii – eu am reuşit o călcătură strâmbă şi glezna-mi făcea figuri, de râdea Ulise de cum merg şchiopătând -, l-am sunat pe … Şoferul lui Ulise (dar, asta este altă căciulă, vorba lui nenea Iancu!). A venit şi ne-a recuperat, de la intrarea în judeţ! De peste drum de mănăstirea de maici …

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri