Izvorul de mărătoare de la Miceşti

Posted on 4 August 2013

4


Un articol, de prin 2009, făcea elogiul „mărătorii” de Miceşti. ieri, am reuşit, după enşpe amânări, să ajung şi eu la izvorul cu pricina.

La drum, zi-lumină!

Am plecat din Turda, oraşul de domiciliu al echipei „Penelopa & Zamfir” şi, după ce am salutat Copandu’, am urcat la Izvorul Romanilor. Se spune că, de-aici ar fi preluat romanii apă, pentru a aproviziona Legiunea a V-a Macedonica, cantonată în Castru de la Potaissa.
Apoi, am trecut peste Autostrada Transilvania, gluma amară a americanilor, care, au încasat bani pentru sute de kilometri şi ne-au făcut … cincizeci! Acum, ne dau lecţii de democraţie şi … corectitudine! Dar, asta-i altă poveste …
De la pod, am tăiat câmpurile, am mirosit fânul de curând cosit şi am ajuns, deasupra Tureniului, pe drumul spre Miceşti.
Trei kilometri, mai încolo, am coborât la …

Această prezentare necesită JavaScript.

Izvorul de mărătoare

„Izvorul cu pricina spală o parte din sarea rămasă în subsolul acestei zone din Transilvania de pe vremea dinozaurilor, adică de acum aproximativ 60 de milioane de ani, când regiunea era un fund de mare. Treptat, marea s-a restrâns, iar apa mării a secat în zeci de mii de ani. Sarea din apa marină s-a depus într-un depozit de forma unei lentile. Această lentilă de sare este atât de mare încât porneşte din est, din zona Praidului, şi se prelungeşte înspre Cojocna, Turda, Ocna Dej, Ocna Mureş ori Beclean. Geologii clujeni au estimat că acest depozit de sare, format prin evaporarea străvechii Mari Sarmatice, ar ajunge pentru a aproviziona întreaga omenire timp de 5 – 6.000 de ani. Geologii spun că astfel de zăcăminte de sare, mai puţin cunoscute, se mai găsesc, în apropiere, nu numai la Turda, ci, şi la Viişoara sau Sânpaul sau în judeţul Mureş, la Sărmăşel ori la Rupea, în judeţul Braşov, precum şi în alte multe localităţi din ţară.”
Apa sărată este folosită de săteni la preparatul hranei, atât pentru ei, cât şi pentru animalele din gospodăriile localnicilor.

Retur prin Comiţâg

Ne-am întors prin Comşeşti. Pe coastă, ne-am împiedicat de un cioban, care stătea ca un adevărat … măgar între oi, lăsându-şi câinii să ne agreseze. Era foarte interesat să afle de unde vin şi unde mă duc, dar, … se distra, ca un animal adevărat, de problema ce ne-a creat!
Am vizitat un prieten în sat, apoi, am revenit la drumul Miceşti – Tureni şi … pe drumul de ducere, am ajuns, din nou, la Izvorul Romanilor, de sub cariera de calcar Sânduleşti
De-aici, după un somnic, al colegei mele de hălăduială, am coborât la Turda noastră.

Nu am bătut calea, chiar, degeaba. Dincolo de plăcerea hălăduielii, imaginile colectate şi de „necazurile” surmontate, am adus şi un snop de … scai vânăt. Remediu eficace pentru răcelile şi tusele iernii viitoare!

Anunțuri