În 4 noiembrie 2011, publicam postarea Cetăţean de Onoare al fotbalului turdean. Au mai trecut doi ani, a mai trecut în nefiinţă penultimul „mohican”, portarul Vasile Suciu şi … vă reamintesc ce scriam atunci.
La 12 aprilie ’61, Gagarin făcea un pas mic pentru el, dar, un pas mare pentru umanitate. Fără să ne spună acest lucru. Şapte luni, după-aceea, Arieşul Turda – o echipă din divizia B – făcea un pas mic pentru ea, dar, un pas imens pentru Turda. De multe ori, în peregrinările mele prin ţară, atunci când spuneam că sunt turdean, mi se explica: E oraşul acela de unde e şi Arieşul care a câştigat Cupa României!
Au trecut cinci decenii de la ziua în care, un băiat de opt ani, împliniţi, asculta la difuzorul radioficării locale, meciul cu Rapid. Nu prea aveam, eu, habar despre fotbal, dar, era vorba de Turda, oraşul în care locuiam, deja, de mai bine de un an. Nu mai locuiam în locuinţa de serviciu de la gura minei Herja, ci, acum, eram un orăşean, mândru de acest lucru.
Au trecut cinci decenii de-atunci. Astăzi, am avut onoarea să dau … un extemporal distinsului meu profesor de fizică de la Liceul „Mihai Viteazu”. Subiectul discuţiei noastre a fost unul dintre cele două evenimente epocale ale anului ’61: câştigarea Cupei României de către echipa Arieşul Turda, al cărui mijlocaş era … Domnul Profesor Ioan Onacă.
Despre eveniment, puteţi afla citind aici, precum şi în foarte multe ale locuri. Cum s-a sărbătorit anul trecut, am văzut. Să vedem cum se vor aniversa cele cinci deceni scurse.
Pentru lacrima nostalgică ce i-am produs-o, dau nota 10, atât profesorului meu, cât şi fotbalistului nostru. Pe deplin merit, Cetăţean de onoare al municipiului.
Şi al fotbalului turdean.
Au trecut 52 de ani de la eveniment. Echipa nu mai există. Cei care au realizat incredibila performanţă … joacă la alt nivel. Ca turdean, nu pot să uit! Să nu ne uităm istoria şi să ne bucurăm că, astăzi, handbaliştii turdeni scriu o nouă pagină de istorie. Sportivă şi locală!
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
Mala
13 noiembrie 2013
Nu pot decit sa va multumesc pentru amintirile frumoase aduse in virtual. Filmuletul e si el o bucatica de inima, asa cum a batut ea acum jumatate de secol.
Zamfir POP
13 noiembrie 2013
# Mala: Nu ai de ce să-mi mulţumeşti: gestul meu este dictat de respectul faţă de comunitatea al cărui membru sunt. Era o datorie morală, de la care nu puteam abdica.