La gura aerotermei, ca şi la cea a caloriferului, ca şi la cea a sobei de altădată, se spun poveşti. Povestea de mai jos, am publicat-o cu peste zece ani în urmă, la 4 august 2003. Din păcate, este de actualitate şi astăzi.
Naiv? nu! realist? da!
Nu! Nu sunt atât de naiv încât să cred că ceea ce s-a construit din nepăsare şi din interes meschin, în vreo şapte ani, se poate opri şi repara numai cu logică şi cu bun-simţ şi imediat! Sunt convins că, în final, victoria va fi de partea adevărului, dar, din nefericire, până atunci, Roşienii vor mai avea parte de multe necazuri încă.
Pe de-o parte, este vorba de oprirea unui mastodont, cu inerţie mare. Sunt multe lucrări în curs, care se vor opri după epuizarea lor. Sunt lucrările de explorare, care au toate aprobările necesare şi care vor continua. Pentru neavizaţi vor crea impresia că „exploatarea minieră” merge din plin. Mai este procesul de cumpărare de proprietăţi, care se desfăşoară în etape şi care îşi continuă cursul în baza fondurilor care sunt deja alocate. Acest proces se desfăşoară la marginea legii: casele şi terenurile sunt cumpărate cu precizarea în contract a faptului că terenul este necesar pentru exploatare minieră. Dar, dacă nu se va aprobă şi nu se face exploatarea? Oricare dintre cei care astăzi vând, vor putea anula, în instanţă, contractul de vânzare-cumpărare pentru clauza mincinoasă. Dar, vor vrea? Încet, încet, autorităţile se vor trezi, vor fi obligate să se trezească: actualele decizii privind modificarea satului s-au luat fără consultarea reală a comunităţii şi sunt nule de drept. Sperăm să obţinem anularea lor în instanţă. Mâine-poimâine, aceeaşi ştabi care astăzi laudă proiectul se vor întrece în a-l critica: să nu uităm că vin alegerile şi canadienii nu au drept de vot în România!
Pe de altă parte, în toamnă vă veni momentul ceasului al 12-lea: compania minieră trebuie să obţină „acordul de mediu”, obligatoriu pentru începerea activităţii de exploatare a zăcământului. Mă tem că nu-l vor obţine, pentru că trebuie să prezinte studii temeinice referitoare la impactul asupra mediului şi asupra socialului. Ori, cu problemele enumerate de subsemnatul până acum, cu aplicarea normelor europene (pe care le-am adoptat şi care sunt mai stricte decât cele anterioare, româneşti), având în vedere tam-tam-ul creat în jurul acestui caz, … Sper că va fi victoria noastră!
Deşi premierul s-a exprimat dur, exprimându-şi opoziţia faţă de proiect, guvernul nu este la fel de tranşant şi nu ia decizia necesară opririi derulării lui. De ce? Probabil datorită vreunei clauze din contract care l-ar obliga la daune imense faţă de compania canadiană. Probabil că unul dintre „cei 15.000 de specialişti” ai fostei Convenţii Democrate a semnat contractul cu … „gura plină” şi nu şi-a mai pierdut vremea să-l şi citească! O fi fost vreun biet Mitică, pe care nu-l doare nici în cot de soarta ardelenilor! De-aceea, guvernul „a aruncat pisica moartă”, când în curtea Parlamentului (acesta a mai „aprobat” şi Dracula Parc de la Sighişoara! care … nu se face!), când în curtea Academiei (care s-a pronunţat ferm împotriva proiectului), când în curtea europenilor. Proiectul va muri, dar, nu din decizia guvernului, ci, din cauze naturale, din imposibilitatea respectării tuturor normelor europene!
Lucrurile vor reveni greu la normal în Roşia Montană. Proprietăţile cumpărate de companie vor fi, probabil, vândute vreunei firme care va construi aici o staţiune turistică. Încet, încet, infrastructura se va îmbunătăţi şi zona va deveni din nou prosperă. Soarele va răsări din nou deasupra Roşienilor! Conflictele actuale se vor aplana, rănile se vor închide. Comunitatea se va reconstrui şi ea, având în frunte pe cei care acum sunt disperaţi. Turiştii, care vor veni iarna să schieze la Arieşeni şi vara să admire stalactitele de gheaţă de la Scărişoara, vor face şi un tur prin zonă, vor vizita Galeriile Romane, vor adăsta pe la vreun localnic ca să bea lapte proaspăt, să guste din „slană” şi să doarmă o noapte în fân, vor duce la plecare o sticlă cu afinată şi un borcan cu dulceaţă de zmeură, …
Sper ca, peste vreo zece ani, să ne întâlnim în piaţa veche a Roşiei Montane, lângă ruina fostului cazinou, şi, uitându-ne înspre Cârnic, să ne bucurăm de măreţia şi verdeaţa lui şi să ne amintim de vremurile grele când luptam împotriva invadatorilor!
N.B.: Totuşi, sunt naiv: au trecut cei zece ani şi … lupta continuă!
pop nicolae
14 ianuarie 2014
Dle Zamfir,in legatura cu protectia mediului, a locuitorilor ,cimitirelor,etc rog sa te intorci in anul 1972? cand ai dormit pe actualul fund al lacului Fantanele ,in Belis.Mai tii minte? Erai cu mine.Satul a fost stramutat pe culmea muntelui cu purcel cu catel cu pisica.Mergi la Belisul Nou sa vezi ce sat frumos e. Cu catei,cu purcei,vaci,oi ,cu oameni multumiti care nu ar vrea sa sa mute in fostul amplasamant Mergi sa vezi lacul .Daca in anul 1972 existau ecologistii probabil nu era acum Lacul Fantanele .E bine cu ecologistii?
Zamfir POP
14 ianuarie 2014
# pop nicolae: Cred că este – puţin – distorsionată imaginea ce-mi propui. Ca ecologist, am participat la prima dezbatere publică pentru autostrada Transilvania. Propunerea era PESTE Durgău şi PESTE Cheile Turului. Am cerut respectarea rezervaţiilor naturale! Mi s-a răspuns că NU SE POATE ALTFEL! Dar, .. s-a putut! Aşa, avem şi autostradă şi nămolul de la Durgău şi Cheile tTurului. Preiau concluzia:
Dacă nu existau ecologiştii, nu mai aveam, nici nămol la Duregău, nici Cheile Turului! E bine cu ecologistii?
O măsură în toate, este soluţia! Atunci, în sala Prefecturii, am afirmat: Şi dacă construiesc o budă în fundul curţii, afectez mediul. Dar, ne trebuie şi buda! Să o facem în aşa fel încât impactul asupra mediului să fie minim!
pop nicolae
14 ianuarie 2014
Cred ca la Cayinou intarau si minieri care mai gaseau pe talpa bocancului firimituri de AUR.Acum gasesc pe talpa numai noroi
sau baliga=
Zamfir POP
14 ianuarie 2014
# pop nicolae: Nu mai intră nimeni, nici cu aur, nici cu balegă. Din cazinou, mai există numai faţada!
pop nicolae
14 ianuarie 2014
Sanatate !Sunt Nicolae.Tu te-ai nascut „fara sa vrei,in CEL MAI MARE SAT din Romania” iar eu m-am nascut (ca eu am vrut)si am trait pe malurile Ariesului(ca tine).Un Aries polaut cu cianuri(beam apa din puturile de captare de pe malurile Ariesului) In anul 1962(?)a fost prima deversare de namoluri in raul Aries. Au venit pestii cu burta in sus.Pestele e cel mai sensibil la poluare. Rosia Montana?E teraba rosienilor.Poluarea in aval de rosia Montana este zero.Parerea mea despre Rosia Montana: JOS LABELE DE PE AURUL
ROMANIE.Cu respect,mosu
Zamfir POP
14 ianuarie 2014
# pop nicolae: Proiectul Roşia Montană ar distruge toată Ţara Moţilor!