La gura aerotermei: Cu bâtă în spate

Posted on 17 Ianuarie 2014

4


La gura aerotermei,  ca şi la cea a caloriferului, ca şi la cea a sobei de altădată, se spun poveşti. Povestea de mai  jos, am publicat-o cu peste zece ani în urmă, la 7 august 2003 şi, respectiv, 8 august 2003. Din păcate, este de actualitate şi astăzi.

Cu bâtă în spate şi românii ştiu să respecte norme europene

rm DSC02121Acel acord (n.b.: de mediu) trebuie obţinut de la foruri din România, dar, se aplică deja normele europene! Poate că aveţi dreptate: sincer, şi eu sunt îngrijorat de acest aspect! Dar, din dragoste faţă de Roşia Montană şi cunoscând suportul internaţional de care se bucură Roşienii, înclin să rămân, totuşi, optimist! Dacă Horea şi Avram Iancu nu se luptau …

Ca să justific optimismul, vă voi spune că în această clipă, atât Banca Mondială, cât şi UNESCO, dar, şi Uniunea Europeană, sunt sensibilizate de lupta pe care o dă Alburnus Maior pentru Roşieni şi aşteaptă să cunoască reacţia autorităţilor române în această criză. Nu cred că, mai ales după declaraţiile premierului Năstase, ar fi motive de „temperat optimismul”. Dacă guvernul României nu a auzit timp de mai mulţi ani de zile strigătele noastre, disperate, ale Roşienilor, premierul o fi auzit şoaptele spuse în olandeză ori suedeză despre protecţia mediului şi despre respectarea proprietăţilor în Uniunea Europeană şi … în ţările care vor să adere! Oricum, important este că a ieşit, în sfârşit, la rampă cu declaraţii despre … ceea ce avertizăm noi de ani de zile!

Cu bâtă în spate şi românii ştiu să respecte norme europene!!!

Săparea săpătorilor

Aţi atins un alt punct sensibil al situaţiei de la Roşia Montană: situl arheologic complex din zonă. Pentru a obţine aprobările necesare pentru exploatare, compania minieră este obligată să plătească lucrările de săpături arheologice pentru a primi „descărcarea de sarcină la nivel arheologic” pentru terenul care urmează a fi supus exploatării miniere. Pentru că zona în discuţie este imensă, mii de hectare, şi aceste lucrări sunt mari consumatoare de bani şi de timp, în zonă lucrează mai multe echipe. Arheologi din Deva, de la Bucureşti, şi, chiar şi arheologi francezi. Dar … este un adevărat scandal şi în acest domeniu. Circulă zvonuri despre lucrări fuşerite (se câştigă bani), procese-verbale conform cărora cele câteva hectare săpate se transformă în suprafeţe imense (se câştigă timp), despre descoperiri …. acoperite imediat (se evită complicaţii). În contract, arheologii au o clauză de confidenţialitate referitor la descoperirile pe care le fac!

M-am lovit personal de refuz de a mi se oferi informaţii despre săpături şi de interdicţia de a fotografia echipe de arheologi la lucru. Un exemplu este mausoleul, despre care informaţia „a răsuflat” şi, ulterior scandalului, s-au luat măsuri de conservare. Pe acest front luptă prof. PISO de la Muzeul de istorie din Cluj Napoca. Apelul disperat al Domniei-sale a fost semnat de sute de arheologi din lumea largă.

Din nefericire, şi în acest domeniu, „nu ne vindem ţara”, ci, o facem harcea-parcea şi o dăm de gratis!
Evident că, fără interesul companiei miniere lucrările ar dura mai mult. Probabil că nici nu s-ar găsi fondurile necesare.

Dar, aşa cum explicam unui reporter de la ZDF, este ca şi cum mi-ar repara pe gratis, din bunăvoinţă, o şipcă ruptă din gard şi apoi mi-ar dărâma tot gardul. De ce nu sunt mulţumit că-mi repară pe gratis şipca ruptă din gard?