Americanul care s-a aciuat in Apuseni

Vă rămăsesem dator cu povestea lui John din Pietroasa. Mare lucru nu aş fi avut să vă povestesc, având în vedere că am stat prea puţin de vorbă cu el şi am fost prea şocat de condiţiile extrem de modeste în care trăieşte. Dar, transcriu aici povestea publicată de Tudor Ravoiu pe www.citynews.ro/cluj:

John Gerrard, americanul care s-a aciuat in Apuseni

Telul fiecarui om este sa-si gaseasca linistea, pe care trebuie s-o caute la nesfarsit. John Gerrard, pictor, scriitor, dar inainte de toate, cum ii place chiar lui sa-si spuna, gradinar – a stiut intotdeauna ca omul este facut sa-si caute fericirea. Iar pentru a-si gasi propria fericire barbatul de cetatenie americana a strabatut jumatate de continent pana a ajuns in Romania, unde, de mai bine de 15 ani, si-a stabilit casa la Pietroasa, un sat aflat la cativa kilometri de Turda.
John Franklin Gerrard, nascut la 22 septembrie 1934, in Dayton, statul Ohio, isi incepe povestea vietii printr-o amintire de pe cand avea 50 de ani, una dintre ultimele amintiri pe care le mai are din Statele Unite ale Americii, dupa cum marturiseste chiar el. “Tin minte ca aveam 50 de ani si intr-o zi ma plimbam cu bicicleta. Ma simteam foarte suparat si dezamagit. Ceva in mine imi spunea ca locul meu nu era acolo. Nu ma intelegeam bine nici cu familia mea si totul a devenit foarte tragic pentru mine. Mi-am spus ca trebuie sa-mi asum un risc, ca trebuie sa pararesc aceasta tara. Si am plecat”, isi reaminteste barbatul, astazi in varsta de 74 de ani, plecarea sa din State. Mai intai, John Gerrard a plecat in Grecia.
“Era anul 1986. Am inceput sa locuiesc in cateva manastiri, dar nici asta nu era de mine. Am plecat din Grecia in Austria, iar apoi in Ungaria. Toata calatoria aceasta avea un singur scop: sa gasesc cea mai traditionala, neschimbatoare si populara cultura”, marturiseste americanul. Trecut prin trei tari si cu un cont in banca de 32.000 de dolari, batranul gaseste un loc asemanator chiar in inima Ardealului. “In 1991 am ajuns la Cluj. In fiecare seara ma intalneam cu studentii la statuia lui Matei Corvin si filozofam. Toti ma priveau ca pe un guru. Intr-o zi, un student mi-a spus ca bunicii sai au o casa in Pietroasa”, isi continua batranul povestea. Casa din satul Pietroasa, in care locuieste si acum, la 74 de ani, a cumparat-o la acea vreme cu “doua milioane sase sute de lei vechi”, povesteste barbatul.
“Era o casa foarte saraca. Acum nu mai este atat de rea. Am reparat peretii, podeaua, arata mult mai bine, acolo locuiesc si vara si iarna”, spune John Franklin Gerrard, care in fiecare an se prezinta Serviciul pentru Imigrari pentru a-si reinnoi cartea verde. “In timp, am ajuns la concluzia cu un astfel de loc traditional este o utopie. In Ungaria am fost dezamagit sa vad ca in toate satele se fac schimbari majore. Aici am gasit un loc cat mai apropiat de ceea ce cautam. Doar oamenii m-au dezamagit aici. Multi pleaca in orase ca Turda sau Cluj si vin aici si fac schimbari”, spune, cu regret, barbatul.
Desi cand o vezi iti lasa o impresie nu foarte buna, lucrurile pe care le gasesti in casa batranului te uimesc. Carti si manuscrise, vopsele, panze si o camera plina de tablouri. Mireasma e tipica atelierului unui pictor. Doar patul, paturile trantite si soba mica de lemne tradeaza faptul ca cele doua incaperi inseamna viata de zi cu zi a americanului. De apa curenta sau gaz nici nu incape vorba. Doar firul stramt de curent este legatura barbatului cu tehnologia. “Nu am nici televizor, doar un radio. Merge doar pe BBC 1. Este si destul, asta ma tine la curent cu toate noutatile din intreaga lume”, spune, cu o ciudata mandrie, Gerrard.
Dar noutatile lumii nici nu par a fi de interes pentru batranul american. Gradina, insa, este iubirea lui. Straturile de ceapa, spanac, fasole si arpagic sunt “rafturile” aprozarului de unde batranul se alimenteaza zilnic. “As face si paine de casa, dar soba mea este prea mica si nu pot face, o cumpar”, spune, cu un glas trist, barbatul. “Sursa mea de venit e gradina. Ea imi da de mancare sase luni pe an. In rest, am ajutor de la prieteni. Odata la cateva luni, vand un tablou si am bani pentru iarna”, povestete Gerrard viata lui. Iar cand este intrebat de familie, John Gerrard raspunde de parca aceasta a disparut din vocabularul sau.
“Am incercat sa ii caut prin diferiti prieteni, dar nu am reusit sa dau de ei. Am un fiu care acum ar trebui sa fie in varsta de 30 de ani, dar nu am vorbit cu el de foarte multi ani”, spune, cu o urma de regret, americanul. In conturi mai are 4.000 de dolari si 140.000 de lei vechi, sufletul insa ii este multumitor ca a stiut sa-si asume un risc, sa fuga pentru a-si implini fericirea, mai marturiseste batranul.

Am adăugat doar imagini surprinse sâmbătă, când am fost la Pietroasa. Astăzi, merg din nou, cu raniţa plină de daruri şi cu speranţa de a mai îndulci singurătatea americanului singuratec!

Etichetat: american, Arieş, John, opinie, Pietroasa, România, Turda, Zamfir

Posted in: 9 - Gânduri zamfiriene