John of Pietroasa

Aşa cum îi promisesem lui John, am reuşit să ajung din nou pe piciorul de plai numit Pietroasa.

Apelul din postarea mea anterioară a avut ecou imediat. Oana a contribuit cu ceva de prin grădina ei, Corina cu o valiză pe care John să o transforme în cămară, iar eu am pus câteva din conservele din stocul meu de supravieţuire (păstrat pentru perioadele în care rămân fără nici o leţcaie!), iar Călin a contribuit cu transportul.

John picta şi a fost uimit să mă vadă în uşă: văzând că nu vin înainte de masă (am ajuns cam pe la ora două a după-amiezii), s-a consolat cu ideea că vin miercuri. Promisesem „marţi sau miercuri”. A fost şocat plăcut, mai ales că pe Oana o cunoştea deja.

Ne-a oferit o vizită în grădina lui.

imagini cu John of Pietroasa

Apoi, o plimbarea prin „satul lui”. În tura făcută, am vizitat o biserică şi vechiul cimitir de lângă ea, un izvor, am mâncat mure – fructele omniprezente ale momentului – şi am onorat două invitaţii primite de la concetăţenii lui John – la fiecare, am acceptat, pentru cinci minute, şi am zăbovit … cam o oră! Am fost ospătaţi cu clătite proaspete, cu sirop de coacăze, faguri de miere şi brânză proaspătă. Pentru mulţi, John e „de-al lor” deja.

A fost o după-masă minunată pentru toţi cei amestecaţi în această poveste!

Integrat în peisaj şi comunitate, pe John îl pot considera, dacă nu „turdean”, „de-al nostru, arieşean” – da!

Etichetat: Arieş, opinie, Pietroasa, România, Turda, Zamfir

Posted in: 59 - Turdeni şi arieşeni