V-am vorbit, adesea, despre frumuseţea Cheilor Turzii. Poate, v-am povestit şi despre un moment, mai deosebit, prin care am trecut: eram pe zuruşul de sub Puşcariu. Un grup de patru, pălăvrăgeam, într-un popas de aşteptare a unor prieteni care efectuau o căţărare. Un strigăt de atenţionare, ceva în genul „Cade piatra!„, ne-a făcut pe toţi să sărim, ca arşi, din locurile unde adăstam şi într-o fraţiune de secundă, eram toţi patru cu câţiva metri mai puţin expuşi. Un bolovan uriaş, desprins din neatenţie, a pornit, hurducăind ameninţător, la vale. Norocul a făcut să-şi găseasc un loc de oprire. Dacă mergea până jos, în cărare …
Muntele e frumos, dar, poate fi şi rău, uneori. Din vina oamenilor ori a hazardului.
Din când în când, Cheile Turzii şi-a luat tributul de suferinţă. Ca o compensare a imensităţii bucuriei ce o produce turiştilor, vizitatorilor, căţărătorilor, alpiniştilor, … De cele mai multe ori, era vorba de curaj prostesc ori de erori copilăreşti. De astă dată, a fost numai din întâmplare.
Duminica aceasta, Vlad, un tanar de 18 ani, a fost accidentat in Cheile Turzii.
Am întrebat un amic, ce merge mereu în Chei, duminica, pentru căţărare de plăcere.
Şi duminică, am fost în Chei.
Chiar cu acesti baieti m-am catarat – este un club nou din Cluj Napoca, ATAC.
Dupa ce am plecat eu, dupa vreo ora, a cazut un bolovan, de sus, de undeva.
Băiatul lovit, nu se catara, statea linga carare. Un bolovan de marimea unei mingi l-a nimerit in cap. L-au dus, in coma, sangerind din nas si urechi.
Nu stiu daca mai traieste.
Acest bolovan putea sa cada pe oricine, pe mine, pe alt turist. Doar fatalitatea l-a ales tocmai pe acest amarat de baiat.
Notă:
Accidentul s-a petrecut la circa 50 de m de acest loc foarte frecventat de căţărători.
Imaginea, ca şi relatarea de mai sus, mi-a sosit de la Ladislau SZOCS din Plăieşti.
Concluzia: Atenţie sporită pe cărările din Cheile Turzii – ca şi pe orice cărare montană, de altfel.
În zona aceea se află şi un mesaj într-o sugestie plastică: De sub un bolovan uriaş, ies două cizme! Nu o dată, am atenţionat – pe turişti ori pe gură-cască – să fie foarte atenţi, pentru că, mai ales când sunt căţărători în urcare, se pot desprinde pietre, bolovani, stânci, … O simplă atingere, poate schimba echilibrul fragil în care piatra stă de ani de zile …
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
Mihai Vasile
12 septembrie 2012
Prietene, acolo, odată, se va întâmpla o tragedie mare. Bolovanul de deasupra cizmelor a căzut din perete, gaura din salcie e făcută tot de un bolovan „cât casa” căzut tot de prin zona Turnul Galben – Pripoane. Ce să mai zic despre bombardamentul care a transformat copaci falnici în araci, ale cărui urme se mai văd și azi, tot acolo.
Câte semnale trebuie să mai dea natura până să priceapă și CJ Cluj, cel care încasează taxa de intrare, că mai are și obligații, una dintre acestea fiind mutarea potecii pe versantul opus Turnului Galben, acolo unde a fost făcută prima dată, chiar dacă aceasta inseamnă montarea unor poduri pe zonele de stâncă.
Alpiniștii își asumă căderile de pietre, ca fiind „pericole obiective”, dar ce vină au turiștii?
Zamfir POP
12 septembrie 2012
# Mihai Vasile: Orice trecere printr-un spaţiu împune măsuri de siguranţă specifice. Dar, mergând prin Cheile Turzii cu pantofi cu toc cui şi cu mintea în poşetă, te expui accidentelor. Nu o dată, am atras atenţia asupra pericolelor şi am primit, ca răspuns, toată gama posibilă: de la „mulţumesc” la … cuvinte imposibil de scris aici.
Subscriu: Câte semnale trebuie să mai dea natura până să priceapă și CJ Cluj, cel care încasează taxa de intrare, că mai are și obligații faţă de turişti?!
Mihai Vasile
13 septembrie 2012
Prietene, iar trebuie să te contrazic. Pantofii cu toc cui îți pot cauza o gleznă scrântită sau … o gaură în buget, pentru că s-ar putea să fie necesar să-ți cumperi alții. În nici un caz pantofii cu toc cui nu-ți trimit stânci în cap, nu declanșază căderi de pietre.
Ca un îndrăgostit de Cheile Turzii ce ești, te-aș ruga să privești cu atenție locurile unde mai sunt vizibile rămășițele vechilor poduri, cele luate de viturile trecute. Nu crezi că au fost făcute acolo tocmai pentru a evita tragedii de genul celei care era să se petreacă zilele trecute?
Băiatul despre care vorbești nu a avut nici o vină. Vină o au cei care, uitând că alpinismul este sportul fără spectatori, se încăpățânează să se cațere în potecă, în zona cea mai periculoasă a potecii care trece prin Cheile Turzii, punându-și atât viața lor cât și a vizitatorilor care trec prin zonă în pericol de moarte.
Din fericire, am înțeles că starea acelui tânăr merge spre bine. Câțiva milimetri au făcut azi diferența dintre viață și moarte. Dar mâine…
Zamfir POP
13 septembrie 2012
# Mihai Vasile: Prietene, nu este o problemă faptul că mă contrazici. Ai dreptate. Dar, eu mă refeream la „tocul cui”, ca atitudine. De vreme ce putem merge la teatru în blugi, de ce nu am putea merge pe munte cu tocuri cui?!
Şi eu am remarcat că specificul acestui accident este tocmai hazardul care l-a ales pe acest băiat. Mă bucur dacă se face bine şi, sper să nu capete ură de Cheile Turzii, de munte.