Profeţi în străinătate (2)

A devenit o regulă ca articolele blogului meu să fie comentate de cele mai diverse persoane. Este măgulitor pentru mine şi constatarea vine să aducă o confirmare a utilităţii blogului. Mai mult chiar, cititorii vin cu adăugiri, complectări, noi informaţii. Aşa s-a întâmplat şi cu postarea Profeţi în străinătate, care continuă astăzi cu un text primit pe e-mail.

Vă mai amintiţi celebrele bancuri care începeau cu „un rus, un american şi un român”? Ei, bine, textul de mai jos nu este un banc, ci, trista, foarte trista realitate. Sub o formă sau alta, textul îl găsiţi aici, aici sau aici.

În 1985 Premiul Nobel pentru Pace a fost decernat organizaţiei International “Physicians for the Prevention of Nuclear War” (“Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”).

Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român. Nu un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România. Numele său este Ioan Moraru şi este un ilustru necunoscut printre compatrioţi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând trece cu vederea că „i-a furat premiul lui Ceauşescu.”

Ioan Moraru,

un laureat Nobel în anonimat

A murit în 1989, cu 3 zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conştiinţa studenţilor săi şi a colegilor cu care şi-a împărţit pasiunea pentru medicină. A continuat munca de cercetare începută de Victor Babeş în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologică din Bucureşti, în acest loc unul din anfiteatre purtându-i acum numele. Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărţit cu doi colegi: un rus şi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS şi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii ’60 şi au decis să înfiinţeze o organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare e meritul lui Moraru, ajuns la conducerea acestei organizaţii, în condiţiile în care el nu a reuşit în România de atunci să înfiinţeze o filială a acesteia şi la Bucureşti. Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat un premiu Nobel.
De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a născut şi a trăit în România. Ceilalţi laureaţi: George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, a primit Nobelul pentru Pace în 1986. Herta Müller, născută în Banat, a câştigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatură pentru Germania.

Pentru că vorbim despre pace, să nu uităm şi de Fântâna Albă.

Vă mulţumesc, tuturor! Cititorilor şi colaboratorilor. Dar din dar, se face Raiul!

Etichetat: alegere, anunt, Arieş, asistenţă, autobuz, blazon, campanie, civilizaţie, concurs, fiinţe, gânduri, Germania, Gheorghe Zamfir, glumă, informaţie, Moraru, nai, opinie, oraş, pace, Palade, relaţie, România, sărbătoare, talent, trafic, Turda, valoare, voluntari, Zamfir

Posted in: 8 - D'ale Internet-ului