Zolty al nostru

Posted on 23 Iunie 2011

8


Este de notorietate, deja, faptul că Prietenul nostru, Zolty are probleme de sănătate care s-au materializat într-un grav handicap fizic. Cine este Zolty şi ce face el, aţi aflat din repetatele mele postări despre Omul sărac, din punct de vedere fizic şi financiar, dar, bogat sufleteşte. Statul, nu numai că se dovedeşte incapabil, ci, este realmente handicapat: în loc să-i ajute pe aceşti năpăstuiţi de soartă, în apasă cu tăieri bugetare care să-i aducă în pragul disperării, a imposibilităţii traiului cotidian.

Norocul lui Zolty este că a devenit blogger (Un an de blogging), că mai mulţi colegi din blogosferă au inimă (Leaţ duit, Zolty!, spre final), şi … pleacă în tabără, ca să revină cu puteri sporite la viitoarea sesiune de consolidare a casei, ce se va face într-o tabără ad-hoc de muncă şi distracţie.

Dar … să nu uităm că trăim în România! Mă alătur Groparului în protestul faţă de hidoşenia gestului unui patron de crâşmă de fiţe, cu pretenţii de club, din Timişoara (!). Spicuiesc pe larg din articolul publicat de colegul nostru:

Heaven Studio Timişoara – discriminare nazistă de cea mai joasă speţă

De Timişoara mă leagă ombilical un oarece zis suflet, iar cei care cunoaşteţi relaţia mea cu marele sârb ştiţi şi de ce. Este oraşul în care am fost mereu ca acasă, cu timişorenii m-am simţit mereu în largul meu oriunde m-am întâlnit cu ei (pusic, familia Sirb şi DeCe! ca să nu mai zic de ceilalţi strămutaţi acolo, viniturile), iar ca sibian şi clujean am avut mereu numai admiraţie pentru oraşul de pe Bega. În mintea mea, Timişoara a fost şi rămâne cu 10 ani în faţa celorlalte oraşe.

Din păcate, şi în capitala Banatului găsim mârlani. Internetul arde de câteva zile pe tema unui scandal care mie unuia mi-a tăiat respiraţia de indignare: Clubul Heaven Studio din Timişoara i-a refuzat accesul unei tinere cu dizabilităţi, aflată în scaunul cu rotile, pe motiv că le provoacă disconfort celorlalţi clienţi.

Da, aţi citit bine. În secolul XXI, într-un oraş etalon al României, unei persoane cu dizabilităţi i se refuză accesul într-un club. Nu unei persoane recalcitrante, unuia deja beat praştie sau vreunui scandalagiu cu sabia de samurai ascunsă-n mânecă: unei fete în scaunul cu rotile, pentru că suntem bărbaţi şi fata în scaunul cu rotile nu vine cu gaşca să ne spargă dinţii. Ce poate fi mai dezgustător, mai josnic şi mai scârbos? Mai inuman, cinic, câinos şi răutăcios? Mai mult, în loc să îşi asume greşeala de a fi lăsat un paznic de intrare (denumit generic badigard pentru că ăsta este intelectul lui, no! de gard) să decidă cine poate intra şi cine nu, personajul Liviu Ciubotă, şeful de sală, ne arată şi el, graţios, cum gândeşte cu ciubotele:

“Nu suntem instituţie publică sau de stat să fim obligaţi să lucrăm cu astfel de persoane. Clubul nu este amenajat pentru cei cu astfel de deficienţe şi ar fi reprezentat un disconfort atât pentru ea cât şi pentru persoanele care au venit la noi să se distreze şi ar fi văzut-o în scaunul cu rotile.” (via tion.ro)

“Domnule” Liviu, lasă-mă să te luminez: eşti instituţie de interes public chiar dacă eşti o firmă privată. În momentul în care îţi intră pe uşă primul consumator eşti obligat, prin lege (dacă de cei şapte ani de-acasă nu poate fi vorba), să respecţi anumite reguli tocmai pentru a proteja clienţii de abuzuri ca cel pe care tocmai l-aţi comis. Iar oamenii, indiferent dacă sunt  lezbieni, programatori în C+, ţigani sau locuitori ai planetei violet au anumite drepturi, printre care dreptul la egalitate, la nediscriminare, la demnitate. Drepturi pe care tocmai aţi făcut pipi cu puţa voastră aia mică. Şi sper ca acest lucru să se lase cu sancţiuni deloc neglijabile, oricat de “jmekeri” ar fi avocatii vostri. Dacă eram în State, fata în cauză (care a renunţat, cu delicateţe, să se mai mânjească de la contactul cu asemenea untermenschen) probabil că ar fi scos o sumă sănătoasă de bani dintr-un proces de discriminare intentat clubului.

De ce scriu această postare? Pentru că, după eveniment, un val de proteste a inundat pagina de facebook a clubului, dar administratorul paginii, într-o încercare tipic românească de a ascunde gunoiul sub preş, le-a şters pe fiecare în parte (chiar şi pe al meu, în care le ceream pur şi simplu să comenteze articolul din tion.ro). Aşa că:

– Groparu a raportat la Facebook pagina de fani a clubului pentru că discriminează persoanele cu dizabilităţi folosind procedura de aici (dacă doriţi să participaţi şi voi la boicot, aveţi tot respectul Groparului!)

– Groparu a dat Like paginii anti-Club Heaven (azi la amiază eram vreo 400, în seara asta suntem peste 1500 de fani!);

– Groparu l-a interpelat pe Horia Brenciu, care va susţine în curând un concert în numitul birt de fiţe, anunţându-l despre ce face clubul în timpul liber. Să vedem ce are de spus Horia Brenciu vis-a-vis de incident, pentru că, nu-i aşa, de-asta e frumos web 2.0, pentru că interacţionăm cu toţii! Ba mai mult,

– Groparu va interpela, pe Internet, fiecare cântăreţ sau invitat în clubul Heaven Studio din Timişoara până se va plictisi, anunţându-i despre evenimentul deloc onorabil care a avut loc acolo;

– Groparu (ca şi Denisuca, Bleau, Crivăţ şi mulţi alţii) a scris postul acesta, care va rămâne peste veacuri pe interneţi. Aşa că dacă aveţi evenimente de ţinut în Clubul Heaven Timişoara, petreceri corporate, lansări de produse, chefuri tematice, after-party-uri, cocktailuri după conferinţe etc. etc., gândiţi-vă de două ori: brandul vostru va fi asociat cu un local care interzice accesul persoanelor cu dizabilităţi. Eu unul nu mi-aş duce firma într-un asemenea loc.

Ce mi-aş dori să văd? Un comunicat în care proprietarii clubului recunosc “OK, am făcut-o de oaie, am înjosit o femeie, am jignit un om aflat într-o situaţie mai specială, ne pare rău şi ne cerem scuze!” Şi mi-aş mai dori să văd cum amenajează o rampă pentru asemenea persoane cu nevoi speciale la intrarea în grota aia. Şi mi-aş mai dori să văd şi nişte proteste mai vehemente din partea noastră, a românilor, dacă ipochimenii clubului Heaven fac în continuare pe proştii. Pentru că dacă nu luăm atitudine, ce urmează? Să-i refuze intrarea lui Cabral? Să nu le permită accesul ochelariştilor? Să îi dea afară pe cei care vorbesc maghiară sau coreeană? Pentru că dacă le-ar interzice gunoaielor intrarea în club, înşişi patronii şi angajaţii lor nu ar mai putea intra în local nici măcar să facă un pişu. Da, cu puţa aia mică a lor.

Din păcate, astfel de lucruri se întâmplă şi pe la noi. Peste tot şi mereu.

O viitoare postare o voi dedica felului în care au acces persoanele cu handicap în locurile publice din zona noastră. Cu multe fotografii de la faţa locului.

Notă: chiar şi prezenta postare va fi îmbogăţită cu imagini.

Update: primul gest de reparare a mitocăniei.

Victoria  bunului simţ: Horia Brenciu nu mai canta de 1 iulie la Clubul Heaven şi a Groparului, deopotrivă.

Anunțuri