Imnul românismului, Mioriţa, vorbeşte de o congregaţie de oieri, unde „Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean / Și unu-i vrâncean” şi unde unii „Mări, se vorbiră, / şi se sfătuiră” şi aşa mai departe. Astă-seară, unul moldovean, unul american, unul … o franţuzoaică, se vorbiră şi se sfătuiră cu răţeşti, ungureşti şi evreieşti, şi cine mai ştie ce alte naţii, ca „Pe l-apus de soare” să facă ceva nemaipomenit la Turda: un concert de muzică Klezmer.
Pe la cele şase ore ale înserării zilei de sâmbătă, la Sinagoga turdeană, orfană de evrei, s-au adunat doritorii de muzică mai veche, de-a ovreilor de prin Moldovele surori, de de-o parte şi de-alta a Prutului despărţitor (vremelnic?!).
Sub egida Fundaţiei Familiei Raţiu, în cadrul manifestărilor anuale, clădirea părăsită a Sinagogii a fost curăţată şi pregătită pentru un festin sonor. În spiciul lui Emese şi Doiniţa, sunt amintiţi şi alţii care au conlucrat în armonie pentru regalul de armonii sonore.
Sala, rece – după mai bine de un deceniu de tăcere, s-a încălzit la vibraţiile emise de instrumentele muzicale, care au fost mânuite de Adrian Receanu (Moldova/Franţa) – clarinet, Benjy Fox-Rosen (SUA) – contrabas şi voce, Jake Shulman-Ment (SUA) – vioară şi Petrică Baranciuc (Moldova) – acordean. Aceştia formează cvartetul Jake Shulman-Ment.
Ca guest star, li s-a alăturat franţuzoaica Eléonore WEILL, cu fluiere tradiţionale româneşti, dar, şi cu un fluier pre-baroc.
Muzica a fost plăcută, antrenantă, duioasă şi exuberantă, pe rând şi simultan, uneori. Prestaţia artiştilor a fost onorată cu aplauze prelungite. Ca urmare, un bis a venit să încheie spectacolul.
La despărţire, Indrei Raţiu mi-a confirmat bănuiala că este un prim pas, în reintegrarea în circuitul cultural al Turzii, pentru Singagogă.
Nu sunt critic muzical, nu sunt nici un bun cronicar monden, dar, sper ca imaginile şi filmuleţele ce le postez să vă sugereze ceva din spectacolul deosebit la care am fost deosebit de fericit să pot fi spectator.
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
supravietuitor
21 iunie 2011
Au fost si cred mai sunt si la castelul nostru asemenea concerte cu muzica veche.
Ii felicit pe turdeni pentru aceste momente deosebite!
Zamfir POP
21 iunie 2011
# supravietuitor: „Castelul nostru” – care, de unde?!
Este o nouă şansă dată unei vechi clădiri.
arcadia
20 iunie 2011
Este o bucurie să vezi ceva revenind la viaţă.
Muzici, încântare şi viaţă animată îi dorim siangogii şi Turdei, deopotrivă 🙂
Săptămână minunată să aveţi!
Zamfir POP
20 iunie 2011
# arcadia: Atât în text, cât ţi în comentarii, am subliniat bucuria că acest lăcaş de cult nu a fost transformat în depozit de mobilă (cum s-a întâmplat cu una dintre sinagogile din Cluj Napoca) şi este repusă în circuit cultural.
se-cret
5 iunie 2011
Emoționantă postare.Mulțumesc Zamfir.Mi-a stricat plăcerea doar aspectul trist al sinagogii.Genul acesta de muzică îmi place mult.
Am încerat aseară să postez un comentariu,înainte să fi pus filmulețele și n-am reușit.Mai bine așa mă bucur că n-a mers.
Zamfir POP
5 iunie 2011
# se-cret: Postarea mea se vrea a fi tocmai o laudă în raport cu gestul de dezmorţire culturală a acestei clădiri.
Din cauza conexiunii la internet, am lucrat mult la micşorarea fişierelor şi, apoi, la uploadarea pe youtube. După ce, disperat, am postat articolul fără filmuleţe, am mai insistat câteva ore ca să … se bucure … câţiva prieteni. Promisesem că articolul va putea fi citit la cafeaua de duminică dimineaţă! Chose promise …