Ca ecologist, ca membru-fondator al AEFC, ca Cetăţean, ca blogger interesat de problemele comunităţii, am participat astăzi la Conferinţa de presă la care ONG-uri de mediu au luat poziţie faţă de recentele declaraţii ale unor demnitari şi autorităţi faţă de proiectul minier de la Roşia Montană.
Evenimentul s-a desfăşurat la Casa Tranzit în prezenţa a mai multi reprezentanti ai organizaţiilor care sunt împotriva proiectului Roşia Montană.
În faţa jurnaliştilor, pentru expunerea problemelor şi răspunsuri la întrebări au conlucrat Radu Mititean, presedintele clubului de cicloturism „Napoca” şi Ştefania Simion, directorul executiv al Centrului Independent pentru dezvoltarea resurselor de mediu, cu Dan Craioveanu, de la Clubul Ecologic „Transilvania”.
A fost prezentat şi detaliat un Comunicat de presă, precum şi Declaraţia comună semnată de 70 de ONG-uriu de mediu.
„Prin documentul adoptat de cele 70 de ONG-uri de mediu din România, este criticată includerea proiectului în programul de guvernare şi declaraţiile favorabile făcute de politicieni, care vizează investitorul străin. ONG-urile atrag atenţia populaţiei asupra intenţiei de acordare din partea guvernului a unor garanţii de stat în valoare de 1 miliard de dolari, pentru implementarea mai rapidă a proiectului minier Roşia Montană, fără respectarea procedurilor legale şi fără informarea corectă
a publicului” – a declarat Ştefania Simion, 
director executiv al Centrului Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu.
În sală, s-a mai aflat şi alte persoane interesate de soarta Roşiei Montane, printre care Stephanie Roth (Alburnus Maior) şi prof. dr. Ioan Piso, cel care a scris, de curând, primului ministru: “Redaţi Ministerului Culturii vechea menire de apărător al patrimoniului cultural naţional sau, dacă nu, desfiinţaţi-l!”.
Nota discordantă au făcut-o două jurnaliste de la o publicaţie din Abrud, care au încercat să tulbure atmosfera cu întrebări insistente în afara tematicii conferinţei de presă. La un moment dat, încercau să ia la rost pe ecologişti, dorind să afle dacă lupta 
noastră pentru mediu, implicit, împotriva proiectului Roşia Montană, ne este „o profesie, un job”? Ele nu puteau înţelege că ne este … o pasiune, o dorinţă de viaţă curată, de sănătate.
Ecourile Declaraţiei comune a celor 70 de ONG-uri nu s-au lăsat aşteptate. 
Deja e plin spaţiul virtual de consemnări ale evenimentului, de comentarii şi luări de poziţie. Iată, câteva dintre ele: Green-report, Foaia transilvană, Financiarul, RomaniaActualitati, Cetateanul clujean, mures.stirionline, Brasovul verde, Agerpres, napocanews, Ziua de Cluj, precum şi numeroase bloguri.
Trebuie să continuăm lupta împotriva distrugeri a ceea ce avem noi mai preţiosa ca aurul: natura, tradiţiile, continuitatea. Să nu mai permiteam ceea ce a făcut Ceuşescu, distrugând „Cetatea” – exploatarea romană, prin anii ’70!
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
Leny Cluj
28 ianuarie 2010
De cand a aparut subiectul-Rosia Montana,mi-am propus sa-l ignor, pentru a nu-mi deranja *tineretea* Saptamana aceasta m-a mincat buricele degetelor si l-am accesat pe blogul tau.M- emotionat, modul cum ai descris, imensa incarcatura istorica a mintii si sufletului frizerului din Rosia M. – suflet de mot neaos ,si poate..de roman autentic.Dar, spun cu mare amar ,noi ce putem face altceva ,decat sa ne enervam,sa suferim in tacere si eventual sa picuram o lacrima pentru neputinta de a face ceva.Toate acestea si altele…se intampla, pentru ca traim intr-o democratie turbata,in care logica,ordinea,legile,adevarul sunt trantite la pamant,de interese meschine.Am ajuns sa reinviem versurile :Muntii nostrii aur poarta,/ Noi cersim din poarta in poarta….Sper sa nu ajungem,prea repede, sa spunem : Muntii nostrii nu mai poarta,/Aur galben,argint alb…/ Si toata natura-i moarta. Dum spiro,spero ! sa fie bine pentru ai nostrii mirifici Munti Apuseni.
Zamfir POP
28 ianuarie 2010
# Leny Cluj: Cam aşa gândeam şi eu până … am ajuns la Roşia Montană. Când am mai şi văzut-o pe Stephanie – venită de-aiurea ca să apere pământul nostru, cum mai puteam să stau cu resemnare.
Orice, oricât de puţin, oricât de neînsemnat, TREBUIE făcut pentru salvarea munţilor noştri!
De ce să mai cerşim din poartă-n poartă? Mai bine să ne luptăm pentru dezvoltare durabilă la noi acasă. Nu mă interesează că unii vin, investesc şi pleacă cu aurul pe care noi nu suntem în stare să-l extragem. Dar, să-mi lase munţii în pace! Îi vreau tot acolo şi tot verzi!
Du-te la Roşia Poieni şi gândeşte-te că ceea ce vezi acolo va fi la Roşia Montană amplificat de zece ori! Du-te pe Valea Cornei şi gândeşte-te că se va umple tot căuşul ei cu nămol până se transformă într-un tăpşan steril şi, poate, chiar otrăvitor!
calinhera
22 ianuarie 2010
Vor urma zile grele, dârze. Ofensiva RMGC va fi puternică. Pentru ei e „acum ori niciodată!”. E nevoie de multi umeri pusi ca să fie niciodată. Dar merită.
Zamfir POP
22 ianuarie 2010
# calinhera: „Zile grele” pentru Roşia montană sunt de peste un deceniu. Afacerea era rentabilă cam de pe la 500 de USD uncia de aur. Vezi cât e acum şi … îl vei înţelege pe Berceanu!
cristian
22 ianuarie 2010
daca vor fi opriti cei de acum, vor veni altii…
Zamfir POP
22 ianuarie 2010
# cristian: daca vor fi opriti cei de acum, vor veni altii… pe care îi vom opri şi pe aceia să ne distrugă Ţara Moţilor! Să distrugă Ţara Miticilor, dacă vor şi li se permite!
Ovidiu
21 ianuarie 2010
Cam mic ecoul articolului din pacate; ma intreb unde sunt acum romanii care au ramas acasa si care se pare ca au cam ramas degeaba pentru ca bine zice cantecul ala de-i spun unii imn, „Destepta-te…”, desteapta-te ca dormi in post de veacuri si nu mai vegheaza nimeni la ce-o ramane dupa noi.
Zamfir POP
21 ianuarie 2010
# Ovidiu: Nu te mira: lumea stă acasă pentru că mâine vin Emil Udrea şi Elena Boc la „Inaugurarea terminării banilor pentru lucrările de distrugere a minei de sare şi a rezervaţiei de nămol sapropelic„! S-au pus deja steagurile pe străzi!
Ovidiu
21 ianuarie 2010
Si poate la fel de trist dar nu conteaza totusi aspectul material si nici precedeul prin care ar fi exploatat, e ca oamenii care sunt ai muntilor astora, romanii, nu s-or bucura de aurul de acolo asa cum iraqienii nu au parte de petrolul lor, cum africanii nu au parte de diamantele din minele lor. Vor muri oameni, vor disparea munti, vor fi otravite apele si pamanturile ca sa se mai poate imbuiba niste gunoaie. Sa lase aurul acolo ca nu supara pe nimeni.
Zamfir POP
21 ianuarie 2010
# Ovidu: Asta e ce ne doare: vor muri oameni, vor dispărea munţi, vor fi otrăvite apele şi pământurile, … De-aia „nu ne vedem noi de treabă”!
Ovidiu
21 ianuarie 2010
Oportuna aparitia acestui articol, felicitari!( si pentru participare la activitati si pentru implicare). Intradevar, e laudabila atitudinea ministrului ungur, singurul care a luat atitudine deschis, impotriva proiectului, dintre membri guvernului. Nu ajunge sa ii oprim, eu vreau sa-i scoatem din tara, sa plece la mama naibii, la cine le-o da voie sa le otraveasca apele si muntii. Alea doua capre care nu intelegeau ca un om poate sa faca ceva din convingere, cu sufletul deschis, fara sa primeasca o recompensa materiala, dimpotriva, ei sunt pregatiti sa contribuie cu bani din buzunar sa isi apere pamanturile, alea doua(sa ma scuze patrupedele) capre trebuiau scuturate un pic sa isi revina. Culmea prostiei si ipocriziei sau josniciei umane o puteti regasi in celebra revista National Geographic(pe care eu nu o voi mai cumpara) in paginile careia isi fac reclama nimeni altii decat cei de la Gabriel Resources, otravitorii. Cred ca ar trebui sa facem mai mult, sa constientizam oamenii, sa ii trezim din amorteala, sa ii informam, sa ii convingem ca merita sa ni se alature, ca merita sa aiba curaj sa se exprime. Si toate astea pana nu e prea tarziu.
Zamfir POP
21 ianuarie 2010
# Ovidiu: Nu fi rău: bietele de ele îşi câştigau pâinea, aşa cum pot şi ele. Poţi să fii sigur că mănâncă pâine mai albă decât tine. Aşa cum nu firma este de vină, ci, cei care îi permit să facă ce vor. Iar, revista … trebuie să trăiască şi ea din ceva.
daurel
21 ianuarie 2010
Probabil ii va opri Ungaria…
Zamfir POP
21 ianuarie 2010
# Daurel: Nu contează cine îi opreşte. important este să fie opriţi!