Direct prin Ocoliş

Posted on 1 Mai 2011

2


Autobuzul cu danezi

Când autocarul cu danezi a oprit să mă preia şi pe mine, vremea era dubioasă: parcă, stătea să ploaie, parcă, se gândea să nu ploaie. Peste zi, la fel, reprize cu Soare au alternat cu altele cu stropi ameninţători. Dar, dacă mergi pe la munte, totul e bine când se termină … uscat! Iar, noi, adică, 24 de danezi, cam tot atâţia copândeni, plus, ca bonus, eu – ca tabacheră cu săpunieră!, am fost la Ocoliş.

Discuţii între dascăli

Ocoliş

Drumul a fost plin de glume şi râsete, cât autocarul a urcat voiniceşte pe valea Arieşului, apoi, am intrat pe valea Oolişului. Până în centrul satului. Aici, echipa de primire l-a avut pe Primarul, Alin Jucan, în frunte. Două cuvinte de bun venit şi invitaţia de a vizita expoziţia etnografică, cu Primarul transformat în ghid.

Şeful danez, şeful român şi Primarul

Obiectele tradiţionale, specifice zonei, au încântat pe oaspeţi şi au dat naştere la un talmeş-balmeş de explicaţii în româno-engleza foarte la modă în zilele acestea pentru echipa comună a proiectului.

Ulcior cu ţâţă

Poză pentru acasă

Eu sunt bucătarul-şef!

Din nou la drum, încă un pic, prin Cheile Runcului,  până la Tabăra de odihnă şi creaţie a Asociaţiei „Avram Iancu”, filiala Turda.

Cu plăcinte înaintea oaspeţilor

Adevăratul Maestru bucătar

Aici, sponsori inimoşi şi discreţi, am adus un maestru bucătar, cu uneltele şi materia primă necesară pentru ospăţ. Până tineretul s-a împrăştiat ca puii de potârniche, unii plecând să numere florile de pe deal, alţii au rămas la testat scrânciobul, unii au încins o miuţă, au jucat şah sau badminton, alţii – cei din a doua tinereţe! – au pipăit nişte pahare cu lichide, bucătarul a încins grătarul. Apoi, aerul a fost „poluat” cu arome de mititei şi friptură, care i-a adunat pe participanţi în jurul meselor. La final, potcapul de bucătar şi sorţuleţele au fost folosite pentru fotografiile ce „vor dovedi” pe malul Mării Nordului că … şi-au făcut singuri friptura!

Pe tot parcursul şederii la Ocoliş, gazdele i-au supus pe oaspeţi unui tir de bunătăţi culinare tradiţionale. O foarte scurtă repriză de ploicică zvăpăiată, ne-a împins pe toţi, de la mesele din curte, la cele dinăuntru. Fapt ce nu a micşorat, nici meritele bucătarului, nici pofta mâncătorilor.

Ne revedem, marţi!

Drumul de întorcere a fost ceva mai liniştit. Până ne-am amintit că astăzi a fost Ziua mondială a râsului şi am tras o repriză de hohote zgomotoase.

N-ar fi fost mare nevoie pentru că voia bună a fost mereu prezentă. După şirul de zile în care au trecut pe la Cheile Turului şi ale Turzii, pe la Bran şi Sighişoara, mulţi dintre vajnicii membrii ai echipei proiectului au făcu un pic de „economie de vedere”. Mâine îi aşteaptă Clujul, cu Grădina botanică, Muzeul Transilvaniei şi o repriză de shopping.

Ne-am despărţit cu bucuria unei zile petrecută minunat şi cu promisiunea de revedere pe marţi, când voi vizita Sânduleştiul. Unde îi aşteaptă Primarul şi o listă întreagă de surprize. Despre care, sper să vă pot povesti marţi seara.

Toate imaginile pe care le vedeţi în format mic, precum şi multe altele, le puteţi vedea mai mari în album.

Anunțuri
Posted in: 12 - Şcoala