Am aflat că MUNICIPIUL TURDA, împreună cu partenerii săi, în cadrul proiectului „Patrimoniul arheologic si monumental turdean, între protecţie şi dezvoltarea urbanistică actuală. O coabitare necesară si posibilă”, ce se desfăşoară în perioada aprilie – august 2012, anunţă turdenilor concursul „Eu si monumentele orasului meu”.
Iniţial, am vrut să particip şi eu. Nu pentru a câştiga, neapărat, ci, pentru a mai trage semnale de avertizare, a mai trage de mânecă pe cei plătiţi să facă ceva pentru ca urmele istoriei să nu se şteargă, de tot şi definitiv, de pe faţa urbei.
Mai ales că, în ultimii ani, am făcut o pasiune din colecţionarea de imagini din urbea mea şi din apropiere. Mai mult, am beneficiat de informaţii şi imagini vechi, furnizate de doi turdeni care locuiesc, acum, departe: Radu Cerghizan din Germania şi Ervin Marton din Israel. Amândoi, mai „vechi” decât mine, mi-au atras atenţia asupra diferitelor aspecte, încă, vizibile pe teren, mi-au povestit despre case, locuri, evenimente şi oameni din Turda de altădată.
Pentru că ne lăudăm cu istoria bimilenară bla-bla-bla … şi lăsăm nemarcat basorelieful din castru, încrustat în sâlpul porţii de pe str. Avram Iancu nr. 3.
Aşa cum, tot nebăgat în seamă este şi Sfântul Florian,
cel care „locuieşte – sub formă de statuie – pe frontonul casei de pe str. Mihai Eminescu nr. 3, protejând urbea de pârjolul focului.
O plăcuţă – scrisă cu litere prea mici şi poziţionată prea sus, pentru ochii turistului beneficiar! – „şopteşte2 că pe str. Mircea cel Bătrân, în curtea de la nr. 4, mai este, încă, vizibil un fragment din zidul de incintă a cetăţii medievale. Aşa cum, în pivniţa unei curţi din apropiere, se mai vede fundaţia unuia dintre turnurile de colţ ale incintei protejate de zid.
Construit cu multe pietre fasonate aduse din ruinele castrului roman. Încă, pentru că iedera l-a învăluit şi dislocă pietrele, pe rând.
Primăria a trimis câteva echipe, care … veni, vidi şi … pa! Dumnezeu cu mila şi iedera de pe zid … cu distrugerea a ceea ce a rezistat câteva secole!
A propos: m-am tot întrebat dacă nu cumva expresia „castru roman” este un pleonasm.
Castrele au fost edificate numai de către romani. Cel puţin, pe la noi. Dar, nu mă mai mir, de când … un primar, profesor de limba de română (!) a acceptat expresia „hortişti maghiari”.
De, parcă ar fi fost şi hortişti ucraineni ori bulgari!
Am citat de pe monumentul închinat Martirilor de la Hărcana.
Mi-e jenă să scriu despre construcţia, existentă, încă!, pe str. Viilor nr. 1.
Mult timp am căutat să-i depistez menirea iniţială.
În ultimi ani, elementele de metal „s-au evaporat”, pe rând.
Pentru că, noi nu avem, în oraş, o Companie de apă „Arieş” pe care să o intereseze vechiul bazin de apă al oraşului!
Construit aproape identic cu cel de la Baia Mare, cel promovat de Fundaţia „Raţiu” din … Turda!
Nu pot nici să scriu despre monumentul comemorativ din părculeţul de pe str. Avram Iancu, cu inscripţia: „Sfânta Maria, 1933”.
Pentru că … este tot anonim şi acesta.
Nici un indicator, nici o iluminare, … nu este băgat în seamă, nici de copiii – care au transformat părculeţul într-un maidan de fotbal, şi, evident, nici de „Amicii lui Bachus” – care „se destind pe iarbă”, împletind împorcăieli şi înjurături, agrementate cu „muzică” (duduială de manele, nicidecum Eine kleine Nachtmusik!) şi semnalate, ulterior, prin PET-urile goale, ce rămân ca „monumente comemorative” ale … (in)activităţii poliţiştilor!
Ar mai fi:
fosta baie rituală a comunităţii evreilor
cu inscripţia de pe fronton,
purtând anul 1893 .
la clădirea anexă a LMV-ului,
cu pietre ce par a fi preluate din castru.
Ca să nu mai amintesc de sarcofagele romane din fostul lapidarium
din părculeţul transformat, din zonă înierbată într-una cu piatră spartă (!),
iar, artefactele romane au fost transformate în … bănci ciobite!
Sunt tot atâtea dovezi că, în realitate,
coabitarea,
între vechi şi nou,
care, este
şi necesară şi posibilă,
este sublimă în proiect, dar, …
cam lipseşte de pe teren!
Suferă aceste urme ale trecutului. Suferim şi noi, cei care ne iubim oraşul!
Iniţial, am vrut să particip şi eu. Nu pentru a câştiga, neapărat, ci, pentru a mai trage semnale de avertizare, pentru a mai trage de mânecă, edilii, muzeografii, istoricii, oamenii de cultură, pe cei ce iubesc oraşul, pe cei plătiţi să facă ceva pentru ca urmele istoriei să nu se şteargă, de tot şi definitiv, de pe faţa urbei.
Pentru că, mereu, ne lăudăm cu istoria bimilenară bla-bla-bla …
steiner samuel
13 august 2012
foarte interesant articol : e bine ca mai sant oameni cu vointa ta laudabila pacat ca eu sant
departe dar cu inima la meleagurile unde m-am nascut pe vremea cand am stat la Turda
aceste subiecte nu erau la moda.sau faceam alte lucruri : i-ti doresc succes si continua.
Zamfir POP
13 august 2012
# steiner samuel: Multumesc pentru cuvintele frumoase. Ma bucur ca, amandoi, iubim acest oras.
laszlo53
31 iulie 2012
Sant cu totul de acord ca..coabitarea e necesara si posibila.Dar istoria Turzii nu incepe si se sfarseste doar cu perioada romana.M-ai este si perioada maghiara,pe care ar trebui sa-l cunoasca toti Turdenii indiferent de nationalitate.Daca uitam de presentimente xenofobe,vom putea iubii orasul nostru comun si coabitarea va putea fii benefica.laszlo
Zamfir POP
31 iulie 2012
# laszlo53: Eu nu fac istoria Turzii, ci, prezint nişte imagini din oraş, în care arăt locuri, case, monumente cu o oarecare vechime. A propos de problema ce o ridici, chiar şi epoca comunistă este o perioadă din istoria noastră şi nu o putem ignora. Concret: casa din 1893 este din perioada maghiară! Sau … mă înşel?!
Colectionara
30 iulie 2012
Frumos articol, merită periodic să li se atragă atenția celor care le ignoră!
Zamfir POP
30 iulie 2012
# Colectionara: Mulţumesc. Acesta este scopul scrierii mele.